Maxioms Pet

X

Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid.

Trimite prin:

Maxioms de Emil Cioran

  ( comentarii )
  13  /  8  

Viata nu merita sa fie traita decat pentru deliciile inflorite pe ruinele ei.

Viata nu merita sa fie traita decat pentru deliciile inflorite pe ruinele ei.

  ( comentarii )
  30  /  8  

Omul politic renunta la constiinta, singuraticul, la actiune, unul traieste uitarea si asta e politica, celalalt o cauta si asta-i citește mai mult

Omul politic renunta la constiinta, singuraticul, la actiune, unul traieste uitarea si asta e politica, celalalt o cauta si asta-i singuratatea.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Om,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  5  /  11  

As vrea sa ma topesc intr-o lacrima si-n ea sa-si opreasca soarele razele si sa plang la capatul luminii.

As vrea sa ma topesc intr-o lacrima si-n ea sa-si opreasca soarele razele si sa plang la capatul luminii.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Filozofie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  56  /  63  

Irealitatea e un excedent ontologic al realitatii.

Irealitatea e un excedent ontologic al realitatii.

  ( comentarii )
  8  /  17  

Sunt fericiti cei care gandesc numai cat trebuie vietii, dar a gandi numai cat trebuie vietii nu inseamna a gandi.

Sunt fericiti cei care gandesc numai cat trebuie vietii, dar a gandi numai cat trebuie vietii nu inseamna a gandi.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Gandire,
Trimite prin:
Maxioms Web Pet