Maxioms de Iulian Boldea
Bolile noastre, ca un palimpsest in care se intrevad, tot mai estompat, varstele noastre; bolile noastre, refugii convenabile ale eului citește mai mult
Bolile noastre, ca un palimpsest in care se intrevad, tot mai estompat, varstele noastre; bolile noastre, refugii convenabile ale eului de acum, extaz compromis, risc confortabil de care nu ne vom da seama decat prea tarziu.
Susurul tacut al celulelor, ipocrita agonie a trupului, rigoarea matematica a bolii ce preface paroxismul trupului in suava apocalipsa a citește mai mult
Susurul tacut al celulelor, ipocrita agonie a trupului, rigoarea matematica a bolii ce preface paroxismul trupului in suava apocalipsa a carnii. Tratat despre corp, 2010
Ce Evanghelie apocrifa si terifianta ne va putea lamuri orizontul de spaima, agonie si tulburare al corpului nostru cel de citește mai mult
Ce Evanghelie apocrifa si terifianta ne va putea lamuri orizontul de spaima, agonie si tulburare al corpului nostru cel de toate zilele? Tratat despre corp, 2010
Frumusetea unei fete este, cum crede Wittgenstein, un "aranjament de culori si spatii" sau e plierea acestei combinatii de linii citește mai mult
Frumusetea unei fete este, cum crede Wittgenstein, un "aranjament de culori si spatii" sau e plierea acestei combinatii de linii armonioase la imperativele unui model preconceput din mintea noastra?
Somn
trupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mari nestiute
cu algele viselor citește mai mult
Somn
trupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mari nestiute
cu algele viselor incolacindu-mi coapsele
cu epiderma de aer a iluziei adastand in preajma mea
cu zdrente de neant si de abur in jur.
trupul meu isi reia incet-incet deprinderile isi invata din nou
gesturile de fiecare zi
invata ura gelozia iubirea mania sarutul.
cu cearcanele melancoliei de a fi
cu ridurile nelinistii in coltul gurii
trupul meu invata din nou
ca in fiecare dimineata
meseria
de a trai.
