Maxioms de Iulian Boldea
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.
Timp
sunetul timpului pe dalele memoriei
rostogolirea secundelor in cochiliile descarnate
si zborul pasarilor desfoliat si citet.
neregulate bataile citește mai mult
Timp
sunetul timpului pe dalele memoriei
rostogolirea secundelor in cochiliile descarnate
si zborul pasarilor desfoliat si citet.
neregulate bataile inimii cum se rasfrang in oglinzi.
sunetul timpului pe capiteluri stravechi
sunetul timpului ce ma pandeste
din viitorul indepartat
tristete clara
agonie casta...
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele citește mai mult
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele si frustrarile, ne surade: din oglinzi si din vise. Tratat despre corp, 2010
Vis galioanele spaimei se tarasc pe mari necunoscute.
Vis galioanele spaimei se tarasc pe mari necunoscute.
