Luigi Pirandello

Cand voi muri, sa nu ma imbracati, infasurati-ma intr-un cearsaf. Fara flori, fara lumanare la capatai. Un dric saracacios. Gol. citește mai mult

Cand voi muri, sa nu ma imbracati, infasurati-ma intr-un cearsaf. Fara flori, fara lumanare la capatai. Un dric saracacios. Gol. Si nimeni sa nu ma-nsoteasca, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeti-ma.

Venim pe lume cu un dureros privilegiu: acela de a ne trai viata într-o frumoasa iluzie, de a lua drept citește mai mult

Venim pe lume cu un dureros privilegiu: acela de a ne trai viata într-o frumoasa iluzie, de a lua drept realitate exterioara acest sentiment launtric al nostru despre viata, schimbator si van, dupa timpuri, dupa împrejurari, dupa noroc.

E destul ca ea sa inceapa sa strige tuturor in fata adevarul. Nimeni nu o crede si toti o iau citește mai mult

E destul ca ea sa inceapa sa strige tuturor in fata adevarul. Nimeni nu o crede si toti o iau drept nebuna!

Sufletele au un fel al lor de a se înţelege, de a intra în intimitate, până la a se tutui, citește mai mult

Sufletele au un fel al lor de a se înţelege, de a intra în intimitate, până la a se tutui, în timp ce fiinţele noastre sunt încă încurcate cu schimburi de cuvinte comune, cu sclavia exigenţelor sociale.

Viaţa nu se explică, ci se trăieşte...

Viaţa nu se explică, ci se trăieşte...