Octavian Paler

Nu mi-am pierdut cu totul speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. citește mai mult

Nu mi-am pierdut cu totul speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar. Un coșmar fără limite ar fi un coșmar zadarnic, deoarece învățătura lui nu ți-ar mai servi la nimic. Am rămas un naiv, poate, dar eu vreau să cred că toate coșmarurile sunt provizorii.

Nu mi-e frica de Dumnezeu, ci de absenta lui Dumnezeu.

Nu mi-e frica de Dumnezeu, ci de absenta lui Dumnezeu.

Batranetea incepe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii si doruri vagi.

Batranetea incepe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii si doruri vagi.

Orice paradis nu poate fi decat o mare simplitate.

Orice paradis nu poate fi decat o mare simplitate.

Convingerea mea e ca inteligenta i-a fost data omului pentru a se indoi.

Convingerea mea e ca inteligenta i-a fost data omului pentru a se indoi.