Necunoscut ( 10 din 8510 )
Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poţi, de pildă, să-l traversezi, e cenuşiu citește mai mult
Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poţi, de pildă, să-l traversezi, e cenuşiu şi curge molcom, e imens cât însăşi lumea, n-are poduri şi nici trecere prin vad; şi totuşi, din câte spun filozofii, poate curge şi înainte şi îndărăt; calendarul îl urmează însă într-un singur sens.
Doar ceea ce a fost câştigat în mod cinstit rămâne al tău în mod durabil.
Doar ceea ce a fost câştigat în mod cinstit rămâne al tău în mod durabil.
Viaţa continuă târâş-grăbiş, dar surâsul, voia-bună şi aparenţele trebuie să fie excelente.
Viaţa continuă târâş-grăbiş, dar surâsul, voia-bună şi aparenţele trebuie să fie excelente.
Încrederea se cucereşte greu şi se pierde repede.
Încrederea se cucereşte greu şi se pierde repede.
În mijlocul celorlalte potopuri, Nae ne-a lăsat singuri.
În mijlocul celorlalte potopuri, Nae ne-a lăsat singuri.
Tu ne-ai creat pentru tine şi inima noastră este neliniştită până nu se va odihni în Tine.
Tu ne-ai creat pentru tine şi inima noastră este neliniştită până nu se va odihni în Tine.
Îmi voi iubi aproapele. Dar să stea mai la distanţă.
Îmi voi iubi aproapele. Dar să stea mai la distanţă.
În această viaţă plină de mizerii ce durere mai mare decât aceea că dorinţele nici nu se realizează nici nu citește mai mult
În această viaţă plină de mizerii ce durere mai mare decât aceea că dorinţele nici nu se realizează nici nu încetează.
Tot ce creează tace. Natura-şi deschide florile ei în cea mai adâncă tăcere. Numai distrugerea vrea gălăgie. Nu e războiul citește mai mult
Tot ce creează tace. Natura-şi deschide florile ei în cea mai adâncă tăcere. Numai distrugerea vrea gălăgie. Nu e războiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pământ?
Să nu crească iarba prea devreme dincolo de tine, de tot. Să cânte lebăda pentru ea şi pentru lume, dorul citește mai mult
Să nu crească iarba prea devreme dincolo de tine, de tot. Să cânte lebăda pentru ea şi pentru lume, dorul de lumină deasupra inimii, până la cer şi înapoi, când îngerii îşi vor spăla feţele în apa izvorului clipocind din piatră în piatră şi din fiecare frunză se va auzi "Mi-e foame de viaţă şi de zbor.
