Maxioms de Eugen Dorcescu
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.
unde-ntunericul e insasi substanta si neagra transparenta a luminii. sectiunea de aur a mortii.
unde-ntunericul e insasi substanta si neagra transparenta a luminii. sectiunea de aur a mortii.
Fiinta-i drumul tragic, istovit, al chipului cazut spre-asemanare.
Fiinta-i drumul tragic, istovit, al chipului cazut spre-asemanare.
Nu. Vis, sau realitate, Paradisul e unul singur. Omul e incapabil sa construiasca paradisuri autentice. De altfel, nici nu e citește mai mult
Nu. Vis, sau realitate, Paradisul e unul singur. Omul e incapabil sa construiasca paradisuri autentice. De altfel, nici nu e demn de Paradis. Am spus-o de foarte multe ori: omul este fiinta care si-a ratat sansa. A fost in Paradis, apoi, din vina sa, a fost alungat din Paradis si a ramas cu dureroasa reminiscenta a Paradisului. Inca de la inceputuri, inca din Antichitate, a cautat, mereu, pe Terra, primordialul Eden, localizandu-l, spre exemplu, asa cum au facut, alaturi de altii, Pliniu cel Batran, Horatiu, Ronsard sau modernul Jean Grenier, in celebrele Les Iles Fortunées, Las Islas Afortunadas…
Cel ce traieste intens drama timpului nu se poate misca, nicicand si niciunde, in spatiu.
Cel ce traieste intens drama timpului nu se poate misca, nicicand si niciunde, in spatiu.
