Maxioms de Iulian Boldea
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului citește mai mult
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului pe care il visez noaptea, ii apartin corpului meu pe deplin, mai mult decat imi apartine el mie.
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. citește mai mult
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. Tratat despre corp, 2010
Nastere
din trufia trupului ei
cu carnea susurand discret o ruga nestiuta
copilul se desprindea lent de neant.
se citește mai mult
Nastere
din trufia trupului ei
cu carnea susurand discret o ruga nestiuta
copilul se desprindea lent de neant.
se zbatu cateva clipe cu zdrente amniotice in juru-i
ca o aura de sange si fecale.
nici o amintire din lumea cealalta, ca si cum
memoria i-ar fi fost stearsa dintr-o data:
doar un tipat scurt vestind
intrarea intr-o noua lume
o noua lume.
Betia simturilor, de care atat de mult s-a vorbit, atat de indepartata de anestezia ideilor, de spatiul aseptic al gandului. citește mai mult
Betia simturilor, de care atat de mult s-a vorbit, atat de indepartata de anestezia ideilor, de spatiul aseptic al gandului. Tratat despre corp, 2010
Bolile noastre, ca un palimpsest in care se intrevad, tot mai estompat, varstele noastre; bolile noastre, refugii convenabile ale eului citește mai mult
Bolile noastre, ca un palimpsest in care se intrevad, tot mai estompat, varstele noastre; bolile noastre, refugii convenabile ale eului de acum, extaz compromis, risc confortabil de care nu ne vom da seama decat prea tarziu.
