Octavian Paler

Reprezentand ceea ce e pieritor, clipa, reprezinta totodata ceea ce e posibil, ea moare sub ochii nostri, dar e unicul citește mai mult

Reprezentand ceea ce e pieritor, clipa, reprezinta totodata ceea ce e posibil, ea moare sub ochii nostri, dar e unicul timp viu, unicul in care viata freamata.

Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si,la citește mai mult

Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si,la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesupt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti
incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intr-una de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?

Fiecare om are haosul sau personal.

Fiecare om are haosul sau personal.

Am invatat ca, oamenii la care tii cel mau mult, iti sunt luati prea repede.

Am invatat ca, oamenii la care tii cel mau mult, iti sunt luati prea repede.

Langa o mare, in timp ce soarele domneste singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorica pentru a citește mai mult

Langa o mare, in timp ce soarele domneste singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorica pentru a da un inteles vietii, trupul singur umple lacunele filosofiei, el gaseste o mangaiere intr-un adevar care pe filosofi nu-i satisface: ca exista.