Octavian Paler

Existam nu pentru a palavragi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Si uneori e de ajuns citește mai mult

Existam nu pentru a palavragi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Si uneori e de ajuns duiosia unui cer de primavara ca sa ne reaminteasca acest lucru.

Rămâne ca fiecare să aibă amintirile pe care le merită.

Rămâne ca fiecare să aibă amintirile pe care le merită.

Tot ceea ce se intampla se intampla fiindca asa trebuia sa se intample.

Tot ceea ce se intampla se intampla fiindca asa trebuia sa se intample.

Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si,la citește mai mult

Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si,la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesupt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti
incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intr-una de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?

Amintirile nu ne mai pot omori, cel mult pot face o rana sa doara si sa sangereze din nou.

Amintirile nu ne mai pot omori, cel mult pot face o rana sa doara si sa sangereze din nou.