-
Omul are slabiciunea de a dori sa afle ceea ce ar dori sa nu stie.
de François-marie Arouet Voltaire Găsit in Citate despre Om, Citate despre Diverse, Citate despre celebritate,
Omul are slabiciunea de a dori sa afle ceea ce ar dori sa nu stie.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Fată mare, o duritate vioaie în rotunzimi. Parcă se născuse pentru a fi goală pe vremea Zeilor. Sânii nu s-aplecau. citește mai mult
Fată mare, o duritate vioaie în rotunzimi. Parcă se născuse pentru a fi goală pe vremea Zeilor. Sânii nu s-aplecau. Porneau. Erau rotunzi cu trufie. Porunceau mâinilor bărbăteşti, nu se închinau lor.
Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poţi, de pildă, să-l traversezi, e cenuşiu citește mai mult
Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poţi, de pildă, să-l traversezi, e cenuşiu şi curge molcom, e imens cât însăşi lumea, n-are poduri şi nici trecere prin vad; şi totuşi, din câte spun filozofii, poate curge şi înainte şi îndărăt; calendarul îl urmează însă într-un singur sens.
Lipsa unor lucruri pe care le doresti este o parte de nelipsit a fericirii.
Lipsa unor lucruri pe care le doresti este o parte de nelipsit a fericirii.
Ne-am dus la munte - am îndurat frigul; ne-am dus la câmpie - am îndurat ţânţari.
Ne-am dus la munte - am îndurat frigul; ne-am dus la câmpie - am îndurat ţânţari.
Când bădăranul se îmbogăţeşte, poartă umbrela de soare şi noaptea.
Când bădăranul se îmbogăţeşte, poartă umbrela de soare şi noaptea.
Cultura este descrisă potrivit ca iubirea perfecţiunii; este un studiu al perfecţiunii.
Cultura este descrisă potrivit ca iubirea perfecţiunii; este un studiu al perfecţiunii.
Pământul nu leneveşte dacă este muncit.
Pământul nu leneveşte dacă este muncit.
O iubire nu poate degenera în ură. Întunericul rece care ne înconjoară nu izvorăşte din vatra focului stins.
O iubire nu poate degenera în ură. Întunericul rece care ne înconjoară nu izvorăşte din vatra focului stins.
Când într-o căsnicie unul din soţi îşi găseşte pe cineva, cel/cea de acasă dintr-o dată se umple de toate defectele, citește mai mult
Când într-o căsnicie unul din soţi îşi găseşte pe cineva, cel/cea de acasă dintr-o dată se umple de toate defectele, ca de bube dulci. Totul este să ai răbdare şi lucrurile se reechilibrează: vezi că şi "zeul" mai are defecte, vezi că şi "vechitura" de acasă are calităţi şi, una peste alta, ajungi de multe ori la concluzia că "vechitura" e mai bună decât "prospătura".
