S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Proba Everestului Ce-o mai fi Doamne spun si asta sa-ti atingi sufletul cu teasta Distihuri rebele
Proba Everestului Ce-o mai fi Doamne spun si asta sa-ti atingi sufletul cu teasta Distihuri rebele
Ochiul taia Ochiul taia cu scalpelul bucati de ceara trandafirie carnea nuantelor putrezea calm in acvarii la unii durerea batea citește mai mult
Ochiul taia Ochiul taia cu scalpelul bucati de ceara trandafirie carnea nuantelor putrezea calm in acvarii la unii durerea batea puternic din palme iar altii priveau lumea prin ochelari de zapada
Boncanitul sangelui
Ude inca visele furisate-n iarba
Musuroaie de cartita
Proaspete, proaspete
Aburul indecis al diminetii
Migratoare zapezile citește mai mult
Boncanitul sangelui
Ude inca visele furisate-n iarba
Musuroaie de cartita
Proaspete, proaspete
Aburul indecis al diminetii
Migratoare zapezile in aripi
Si-n floare
In prundisuri privighetorile raului
Risipita campia in triluri
Binefacerea soarelui neinceput
In adancul albastrului
Ciocarlia privirii
Pana la pragul de sus
Al curajului
In padurile inimii boncanitul sangelui.
As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O citește mai mult
As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O picatura de ploaie parfumata
Sa spele trecutul negru, tot ce a fost odata.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o coala alba de hartie
Sa-mi scriu numele pe ea pentru vesnicie.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o stea cazatoare
Sa devina a mea si sa ia forma lunii impare
As vrea...
Ca iubirea noastra sa fie nepasarea
La fel cum e marea cu sarea.
As vrea.
Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.
Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.
...atinge-ma. sunt eu, cel adevarat. doborat la cer, inaltat.
...atinge-ma. sunt eu, cel adevarat. doborat la cer, inaltat.
Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.
Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.
Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital
Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.
Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.
Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!
Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor citește mai mult
Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor niciodata. Lines of Thought by an Unknown Autho
