Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si citește mai mult

Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si asemeni lemnului care s-a identificat profund cu padurea.

Aud o voce neauzita, Care-mi spune ca nu trebuie sa raman; Vad o mana nevazuta, Care ma cheama departe.

Aud o voce neauzita, Care-mi spune ca nu trebuie sa raman; Vad o mana nevazuta, Care ma cheama departe.

Flux de seductie

Uneori cei din jurul meu se mira
cat de deschis le vorbesc,
se mira si nu citește mai mult

Flux de seductie

Uneori cei din jurul meu se mira
cat de deschis le vorbesc,
se mira si nu inteleg
ca de fapt conversez cu mine,
doar cu mine insumi.
Neatent la context, la ochii exteriori.

Sa vad daca mai pot regasi
cheia ratacita a vechilor semnificatii,
sa vad cat se mai poate merge inca
pe drumul acesta
al lumii pline de paradoxuri.

Lipindu-mi ochii cat mai adanc
de pieptul sovaitor, urmaresc
steaua ce m-a calauzit pana la nastere.
Infruntand pentru mine
Printre atatea furtuni, primejdia si nepasarea

Melodrama realului, 2006

Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma citește mai mult

Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma casa, va bate lung un clopot de lumini.

Iisus este poet de tranzitie de la pamant la cer si de la cer la pamant.

Iisus este poet de tranzitie de la pamant la cer si de la cer la pamant.

Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?

Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?

Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer citește mai mult

Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele.

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In citește mai mult

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -

Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,

Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,

Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.

Saltand, grierul la tara

Saltand, grierul la tara