-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau era,
Cu solduri, cu sani, cu gura,
Si-alaturi se chiflicea
Viata-mi, mura dupa mura,
Numarata pe de rost
De-un melc surd, si orb, si prost.
M-am intors. Fa-mi adapost
Si-ncerc, bland, sa-ti povestesc.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia deosebita este intotdeauna scrisa de cineva care se straduie sa mearga mai departe decat poate merge.
Poezia deosebita este intotdeauna scrisa de cineva care se straduie sa mearga mai departe decat poate merge.
Santier:
Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, citește mai mult
Santier:
Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, forma si culoare.
Fiecare sunet isi cunoaste
Putintele marimii
Dar toate se inalta
Cu buza arsa
De vapaia inaltimii.
De-aici la steaua
Cea mai departata
E doar un pas marunt de fata.
De-aici, rasucita printre stele,
Fasia dura a visului
Are prin ochelarii de sondor
Dimensiunile abisului.
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor citește mai mult
Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor niciodata. Lines of Thought by an Unknown Autho
Paradoxuri - nebunii, In superba libertate: Unii-si construiesc palate Ca sa moara-n... puscarii.
Paradoxuri - nebunii, In superba libertate: Unii-si construiesc palate Ca sa moara-n... puscarii.
Letargie
Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
citește mai mult
Letargie
Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
Cenusa oxizilor de fiere incinse.
Se leaga absurd strazile tuturor
Romelor vechi si invinse.
Fad ireal.Oras crepuscular,
Fara flori, fara gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiintele in letargii terestre...
Si totusi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singuratatea din ei si din noi
Face strazile atat de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porti.
Trezeste-i, trezeste-i si minte-i
Ca vindem coroane si morti.
Scara de apa
Exista ceva legat de poezie care depaseste logica prozei, e un mister care nu poate fi explicat ci doar admirat.
Exista ceva legat de poezie care depaseste logica prozei, e un mister care nu poate fi explicat ci doar admirat.
Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
citește mai mult
Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
Prin scrum, prin cenusa,
Sunt singur ca izvorul pustiului.
Pot spera sa creasca in umbra-mi
Palcul de magnolii cantand?
Probabil cineva imi va rosti numele
In agora tarzie,
Poate ziua de maine
Va fi si a mea.
Aud
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud citește mai mult
Aud
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud tacerea vremii de parca intru-n zari
si tot asa de parca vin zari sa ma incline.
Intoarcerea-mi rotunda din tipat spre taceri
e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii,
cand numai fata pietrei se-ntoarce catre ieri,
cand numai fata marii se-ntoarce catre fluvii.
Cateodata luna e ca un soare sterp,
cateodata tera, e ca o luna mare.
In mine striga timpul. In mine spatii fierb.
Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare
