S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi citește mai mult
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi ce e rau, ce e bine, nu mai intrezaresc hotarul dintre viata si moarte.
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.
Destin Atat imi agravez nasterea putin cate putin. Universuri paralele
Destin Atat imi agravez nasterea putin cate putin. Universuri paralele
Sa scrii vers alb e ca atunci cand joci tenis cu fileul cazut.
Sa scrii vers alb e ca atunci cand joci tenis cu fileul cazut.
Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.
Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.
Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma citește mai mult
Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma casa, va bate lung un clopot de lumini.
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.
Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.
Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.
Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.
Intr-o zi cu desaga plina de rugaciuni m-am incumetat sa plec in genunchi in cautarea schitului.
Intr-o zi cu desaga plina de rugaciuni m-am incumetat sa plec in genunchi in cautarea schitului.
