S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.
Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.
Dorul
Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea citește mai mult
Dorul
Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea dintai o floare
de pe fundul inimii pastorului
porneau prin ceata destramata nave
plutind mult mai departe-ntr-un cer presupus
incat soarele insusi departandu-se parea
lana de aur a unei oi bolnave.
ca o aruncare in gol, de brate subtiri,
la nevazutul foc mistuitor si dulce -
astfel prin pastor curgea un mumte,
astfel pastorul era varful muntelui
din care steaua cu aripi smulge
Poezia reprezinta ganduri care rasufla si cuvinte care ard.
Poezia reprezinta ganduri care rasufla si cuvinte care ard.
Poeziile le-a scris el, intelesul sa-l gaseasca cititorii.
Poeziile le-a scris el, intelesul sa-l gaseasca cititorii.
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?
Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.
Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Nu-ti iesi din pepeni De ce sa iesi dintre bunii tai pepeni? Mai bine ramai aici Unde sa pleci? Intre citește mai mult
Nu-ti iesi din pepeni De ce sa iesi dintre bunii tai pepeni? Mai bine ramai aici Unde sa pleci? Intre dovlecei? Ce rost are? [...] Nu-ti iesi din pepeni! Tot la ei ajungi.
Iarba creste si-nverzeste,
Vine coasa si-o coseste.
Creste iarba, dupa coasa,
Si mai nalta, si mai deasa.
Se ridica in citește mai mult
Iarba creste si-nverzeste,
Vine coasa si-o coseste.
Creste iarba, dupa coasa,
Si mai nalta, si mai deasa.
Se ridica in picioare,
Coasa-n ierbi fulgera iara.
Coasa, uite-o, se toceste.
Iarba creste.
Iarba creste.
Iarba
Versurile lui ajunsese plictisitor de perfecte.
Versurile lui ajunsese plictisitor de perfecte.