Maseaua ariciului

Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult

Maseaua ariciului

Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.

Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital

Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.

Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.

Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!

Odihna taurului

satul
sta taurul
in mijlocul campiei galbene
de parca din senin un fulger
l- a carbonizat

citește mai mult

Odihna taurului

satul
sta taurul
in mijlocul campiei galbene
de parca din senin un fulger
l- a carbonizat

e negru de putere
mai viu sun crusta deasa
stralucitor acoperita de sudoare
si-n linistea si arsita amiezii
se- aude cum se coace- n el samanta.

Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii.

Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii.

O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici citește mai mult

O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici zeii, cat erau ei de zei, nu rezistau sa-i asculte cantecul suprem ca frumusete, iar muritorii cu timpane inadecvate il auzeau ca zgomot, fara sa-i perceapa melodia.Enervati, zeii i-au poruncit celui care o faurise sa despice lira in doua, iar mesterul a trebuit sa se supuna. Dupa aceea, zeii ascultau cand o parte a lirei, cand alta, nereusind sa lege jumatatile cantecului.
Poezia lui Eminescu este ca lira din legenda: tradusa, trezeste in cine nu-i cunoaste limba o nedumerire deceptionata: oare ce o fi in ea atat de extraordinar? Pe de alta parte, noi, care-i putem asculta cantecul integral, suntem oare demni de sansa asta? ....
Poezia lui Eminescu, extraordinara si trista de presimtirea propriei singuratati, pare sa fi ramas prizoniera in limba ei de o frumusete unica. Ar trebui sa o ascultam si sa ne bucuram de ea, cat nu e prea tarziu pentru noi ca muritori, caci lira, dinspre partea ei, are in fata eternitatea.

Intoarcerea fulgului

Un fulg de nea atinge strada murdara,
Inca un inger a cazut,
Nu stiu de ce... din citește mai mult

Intoarcerea fulgului

Un fulg de nea atinge strada murdara,
Inca un inger a cazut,
Nu stiu de ce... din mandrie probabil;
Apoi se transforma in gheata
(Daca nu a fost deja topit
In mainile de iad ale vreunui copil)
Pentru imunitate in lume dusmana;
Trec zile, dar supravietuieste
La limita talpilor atator picioare puternice
Ce dinadins freaca fervent, umilitor.
Dupa o vreme, insa, picioarele se risipesc
Lasand loc de vedere spre cer
Unde un Soare bate ca o amintire
A maretiei unui vis din trecut;
Stralucirea nu poate fi ignorata
Si gloria insultata, dupa atatea intamplari
Spre realizarea pierderii suferite.
Irezistila chemare de lumina
E imposibil de respins.
Cu bucurie si innoire pe veci
Se ridica gheata topita de caldura
Spre glasul care spune "Vino! Te primesc inapoi!".

Ispite puerile Cum miroase vesnicia a lapte de vaca toti viteii Doamne ar linge-o oleaca

Ispite puerile Cum miroase vesnicia a lapte de vaca toti viteii Doamne ar linge-o oleaca

Cea din urma dezamagire

Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce

Caci ale tale
sunt
si citește mai mult

Cea din urma dezamagire

Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce

Caci ale tale
sunt
si tacerea
si necuvantul
si cantarea

In numele
lui Eminescu
si al Veronicai Micle
si al poeziei lor
de dragoste

Pana la
cea din urma
postuma

INAINTE
sa eliberam
tacerea
din cuvinte

Poezia mea

Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa citește mai mult

Poezia mea

Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa de fiecare data o conduc
pana acasa prieteni anonimi

nu are glorie
din simplu motiv ca nu si-a dorit-o,
nu are religie
pentru ca prea mult iubeste viata,
nu face prozeliti
pentru ca niciodata nu priveste inapoi

nu merge in vizita
nu asteapta pe nimeni
nu viseaza-n culori
nu se hlizeste pentru a obtine ceva

are tot ce-i trebuie.

Toamna cinica Eu cad frunza Tu cazi frunza El cade frunza Ea taie frunze la caini ( Poeme infractionale )

Toamna cinica Eu cad frunza Tu cazi frunza El cade frunza Ea taie frunze la caini ( Poeme infractionale )