Corbii

Simt cuvintele
ca pe niste corbi
cu ciocul implantat
in inima mea,
hranindu-se
noapte de noapte
cu sangele citește mai mult

Corbii

Simt cuvintele
ca pe niste corbi
cu ciocul implantat
in inima mea,
hranindu-se
noapte de noapte
cu sangele meu,
crescand
ca intrun cuib,
bine incalziti, ocrotiti,
intarindu-si aripile,
apoi inaltandu-se inspre stele
cu inca o parte din viata mea.

Ce demon?...

Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?
citește mai mult

Ce demon?...

Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?

Ce demon steaua mea saraca
O luneca in departari
De pare-o geniala joaca
Tot haosul de intamplari?

Ce demon va sorbi suflarea
Din eul care l-am pierdut
Cand m-o cuprinde iar uitarea
In dorul setei de-nceput?

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
citește mai mult

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
Si ceata din farfurii, care ar fi trebuit sa ne puna
mai de mult pe ganduri. Iata nu este vis
in care sa nu seceram, toata noaptea, pe ploaie,
mereu si mereu aceeasi tarla de grau. Nu este nod
sa-l desfacem, fara ca el sa nu creada
c-am incerca sa-l invatam sa planga. Ni se face dor
sa cantam si nu izbutim din pricina intunericului
din gura. Ni se face sete de chipul lui Christ
invelit in viorele si crini, asa cum il vedeam,
altadata, printre lumanari si candeli aprinse.
"O trista monotonie! - strig. O harta a unei tari
mutilate: realitatea! " Si nu m-aude niciodata nimeni,
pentru ca nimeni nu trebuie sa ma auda. Trebuie
sa ajungem cu totii la cer. Trebuie secerat graul.
Trebuie sa ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.

Monotonie

Izbucnire de petale

Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a citește mai mult

Izbucnire de petale

Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a diminetii
iarba e dulce-amara,

Ma-ntorc spre ziua fara a fi strigat,
totdeauna copil al razelor sale,
nu-mi inchipiam altfel soarele
decat izbucnire continua de petale,

Orizontul e linia pana la care respir,
rasuflarea urca soarele la inaltimea copacului,
privirea-l fixeaza-n zenit
facandul-l simbolul de sete si seceta al veacului

Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.

Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.

Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti citește mai mult

Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti regenerati prin foc.

Si-n timp ce ei marsaluiesc sub floare
acoperindu-se-n drapel decent,
pe pinza verde trec tremuratoare
femei infasurate-ntr-un prezent.

Ecranul de iarba

Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste citește mai mult

Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste lanul de umbrele
cu surisul celui care stie ca va avea o recolta bogata
Umbrele umbrelelor ne apara umbrele de umbrele stropilor de ploaie.

...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, citește mai mult

...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, dar si ne alunga in acelasi timp pe toate meridianele, fiindca aceste popasuri ale mele, unele de durata, ca sa amintesc doar un singur popas, de fapt cel mai lung, de 30 de ani in Rusia, tot sunt legate popasurile de poezii, si nu numai, de creatie.

Pe de o parte, se fereste sa pozeze in poet, insa, pe de alta parte, se teme de perspectiva de citește mai mult

Pe de o parte, se fereste sa pozeze in poet, insa, pe de alta parte, se teme de perspectiva de a nu mai fi poet. Pentru Bacovia, maximum de drama nu e sa mori, ci sa fii un fost poet.