S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în citește mai mult
Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viaţa de sus, au început să creadă în viaţa ca-n filme... Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost într-adevăr o uzină care producea vise, conserve de vise. La început, vise sepia. Pe urmă, vise tehnicolore, iar spre dimineaţă, înainte de ora trezirii - coşmaruri...
Politeţea face omul la exterior, aşa cum ar trebui să fie în interior.
Politeţea face omul la exterior, aşa cum ar trebui să fie în interior.
Cel care întârzie prea mult cu răspunsul riscă să uite întrebarea.
Cel care întârzie prea mult cu răspunsul riscă să uite întrebarea.
Raul pe care il facem nu atrage asupra noastra atata ura si ostilitate, cat faptele noastre bune.
Raul pe care il facem nu atrage asupra noastra atata ura si ostilitate, cat faptele noastre bune.
Sunt carti pe care le citesti parca ai manca peste: mai mult scuipi.
Sunt carti pe care le citesti parca ai manca peste: mai mult scuipi.
Dragostea este neteda, igienica, rutiniera.
Dragostea este neteda, igienica, rutiniera.
Nu mi-e frică noaptea în cimitir. Mi-e frică ziua pe stadion.
Nu mi-e frică noaptea în cimitir. Mi-e frică ziua pe stadion.
Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl citește mai mult
Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl poţi lăuda fără a greşi.
Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se citește mai mult
Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se tânguiesc de o manieră sfâşietoare toate bogăţiile pe care le-au pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară. - Câţi moderni, satisfăcuţi de propria lor modernitate, câţi oameni novisimi, orbiţi de patima de a fi cât mai recenţi, câţi oameni care mobilizează puterea unui tigru şi viclenia unui şarpe în perspectiva de înţelegere a unei efemeride, câţi oare dintre noi - oameni recenţi ai unei lumi din ce în ce mai recente - mai posedă discernământul de a pricepe că orice progres din vizibil se face pe seama unor amputări în invizibil?
