De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si ma duce un gand
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate ma izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri ma gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.
Lacustra
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Singuratetea este pentru spirit ceea ce dieta este pentru corp.
Singuratetea este pentru spirit ceea ce dieta este pentru corp.
In fiecare om este captiva o fiara care se hraneste cu ganduri.
In fiecare om este captiva o fiara care se hraneste cu ganduri.
Singuratatea musca uneori chiar din inima.
Singuratatea musca uneori chiar din inima.
O sa-mi adun singuratatea din jur intr-o lacrima si am s-o plang peste lume.
O sa-mi adun singuratatea din jur intr-o lacrima si am s-o plang peste lume.
Singuratatea se obtine, fie traind in desert, fie inconjurandu-te de oameni neinsemnati.
Singuratatea se obtine, fie traind in desert, fie inconjurandu-te de oameni neinsemnati.
Singuratatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp.
Singuratatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp.
Cel singur:
Va fi fost zeu ca acesta
Rupandu-si camasa de vanturi
Si fata ingropandu-si-o in pietre...
Lunatice ca citește mai mult
Cel singur:
Va fi fost zeu ca acesta
Rupandu-si camasa de vanturi
Si fata ingropandu-si-o in pietre...
Lunatice ca doua somnolente pustiuri
Pupilele-i cazusera amurg
La cantecul sarpelui
Rastignite departe de lume
El totusi mai era cantator
Si sarutat pe buze de talazuri
Iar nesfarsita tradare a zilei si-a noptii
Crestea pe sub gene
Pasarea luminilor lui
Cazatoare.
Singuratatea e dieta spiritului, mortala cand e prea indelungata, cu toate ca e necesara.
Singuratatea e dieta spiritului, mortala cand e prea indelungata, cu toate ca e necesara.
