S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Râsul e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin ca atunci când citește mai mult
Râsul e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin ca atunci când rade. Uneori e foarte greu să dibuieşti caracterul câte unui om, dar e de ajuns să-l surprinzi o singură dată râzând sincer şi brusc, şi atunci caracterul lui îţi apare ca lumina zilei.
Banii încă nu au făcut niciun om fericit şi nici nu-l vor face. Nu este nimic în natura lor care citește mai mult
Banii încă nu au făcut niciun om fericit şi nici nu-l vor face. Nu este nimic în natura lor care să producă fericirea. Cu cât are mai mult, cu atât vrea mai mult. În loc să umple un vid, creează unul.
Trebuie sa ne gandim la toate si sa ne intarim sufletul impotriva celor ce s-ar putea intampla.
Trebuie sa ne gandim la toate si sa ne intarim sufletul impotriva celor ce s-ar putea intampla.
Nu orice întrebare merită răspuns.
Nu orice întrebare merită răspuns.
Ochii sunt poarta către suflet.
Ochii sunt poarta către suflet.
Capacitatea de a rămâne liniştit în braţele lui Dumnezeu este măsura dragostei faţă de Dumnezeu.
Capacitatea de a rămâne liniştit în braţele lui Dumnezeu este măsura dragostei faţă de Dumnezeu.
Omul e întotdeuna ceea ce crede, pentru că orice principiu director care dă sens vieţii e determinat de calitatea ştiinţei citește mai mult
Omul e întotdeuna ceea ce crede, pentru că orice principiu director care dă sens vieţii e determinat de calitatea ştiinţei şi a credinţei sale. Credinţa e directiva care determină întreaga fiinţă să acţioneze într-un anumit fel.
Parlamentarii sunt meşteşugari. Ca să facă o lege bună trebuie să stea deasupra ei.
Parlamentarii sunt meşteşugari. Ca să facă o lege bună trebuie să stea deasupra ei.
Fericirea, dacă ar veni din cutia cu bomboane, ar fi de ajuns ca să umple pământul de albine şi furnici. citește mai mult
Fericirea, dacă ar veni din cutia cu bomboane, ar fi de ajuns ca să umple pământul de albine şi furnici. Undeva, în adânc de orice trăire, e un sentiment care nu se cheamă nicicum, e o trăire aparte, unică în intensitate şi în durată, niciodată deplină, niciodată de ajuns pentru trupurile noastre învăţate să tresară de plăceri. O simţim fiecare şi o acceptăm, neîntinând-o cu scurta trecere prin faptul divers al fiecărei zile, ci creând din ea divinul.