S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
O viata bogata:
De jur imprejur nalucire de ape,
rastoace rotunde si rotitoare
si glasul de ingeri razbate aproape,
citește mai mult
O viata bogata:
De jur imprejur nalucire de ape,
rastoace rotunde si rotitoare
si glasul de ingeri razbate aproape,
din care izvoare, din care izvoare...
Acuma din nou ma opresc la fantana,
am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodata,
un om ratacit c-o pribeaga straina...
am duce-n adancuri o viata bogata.
Acolo-s palaturi verzui si tacute,
cu turnuri de apa, statui de rusalce,
facliile ude si pletele ude,
verzuile plete de alge.
Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic.
Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic.
Viaţa poate fi trăită oriunde. Decorul nu are nicio importanţă, esenţială este intensitatea.
Viaţa poate fi trăită oriunde. Decorul nu are nicio importanţă, esenţială este intensitatea.
Trăim viata între vis și realitate, iar hotarul dintre ele nu-l stabilește nimeni.
Trăim viata între vis și realitate, iar hotarul dintre ele nu-l stabilește nimeni.
Viata Omului este "Cunoastere" si atat. Daca Omul nu si-ar Cunoaste Viata, aceasta nu ar exista.
Viata Omului este "Cunoastere" si atat. Daca Omul nu si-ar Cunoaste Viata, aceasta nu ar exista.
Viata nu e o opera de arta, e mai degraba, un bazar in care gasesti de toate, inclusiv nimicuri.
Viata nu e o opera de arta, e mai degraba, un bazar in care gasesti de toate, inclusiv nimicuri.
Omul care nu posedă o viaţă interioară este sclavul a tot ce-l înconjoară.
Omul care nu posedă o viaţă interioară este sclavul a tot ce-l înconjoară.
Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera.
Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera.
De fapt, ce defineste mai exact o viata: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice pret a propriului citește mai mult
De fapt, ce defineste mai exact o viata: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice pret a propriului destin? Unde incep mistificarea, cinismul, si tradarea si unde se sfarsesc visul, candoarea si duplicitatea? Ce rol joaca istoria si convulsiile ei in aceasta supunere sau alegere a destinului, cel mai adesea fara drum de intoarcere? Rafuiala cu sine si cu lumea are un alt sens decat acela de a infrunta cu constiinta curata farsa cruda a mortii sau nu este decat o ultima si inutila bravura?
