Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele citește mai mult

Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele si frustrarile, ne surade: din oglinzi si din vise. Tratat despre corp, 2010

Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea citește mai mult

Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea apelor tulburi.

Corpul acesta, cu bucuriile lui secrete, cu freneziile de o clipa, cu dezamagirile ireparabile. Tratat despre corp, 2010

Corpul acesta, cu bucuriile lui secrete, cu freneziile de o clipa, cu dezamagirile ireparabile. Tratat despre corp, 2010

In certitudinea ireala a lucrurilor care ne inconjoara, iluzia nedrept de reala a bolii care-mi dramaluieste corpul, celula cu celula. citește mai mult

In certitudinea ireala a lucrurilor care ne inconjoara, iluzia nedrept de reala a bolii care-mi dramaluieste corpul, celula cu celula. Tratat despre corp, 2010

Ademenirile destinului, abia intrezarit, recuzate in liniile palmei. Si corpul tau, rascolit de asteptari infrigurate, de ecoul din adanc al citește mai mult

Ademenirile destinului, abia intrezarit, recuzate in liniile palmei. Si corpul tau, rascolit de asteptari infrigurate, de ecoul din adanc al fiintei, reluat o data si inca o data.

Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea citește mai mult

Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea numenala, cea revelatorie. Tratat despre corp, 2010

Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult

Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.

Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: citește mai mult

Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: dupa mers, dupa gesturile timide, dupa viata improvizata pe care o traim taras-grapis

Susurul tacut al celulelor, ipocrita agonie a trupului, rigoarea matematica a bolii ce preface paroxismul trupului in suava apocalipsa a citește mai mult

Susurul tacut al celulelor, ipocrita agonie a trupului, rigoarea matematica a bolii ce preface paroxismul trupului in suava apocalipsa a carnii. Tratat despre corp, 2010