Ademenirile destinului, abia intrezarit, recuzate in liniile palmei. Si corpul tau, rascolit de asteptari infrigurate, de ecoul din adanc al citește mai mult

Ademenirile destinului, abia intrezarit, recuzate in liniile palmei. Si corpul tau, rascolit de asteptari infrigurate, de ecoul din adanc al fiintei, reluat o data si inca o data.

Sunt plamadit din carnea lui Eros si sangele lui Bacchus.

Sunt plamadit din carnea lui Eros si sangele lui Bacchus.

Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului citește mai mult

Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului pe care il visez noaptea, ii apartin corpului meu pe deplin, mai mult decat imi apartine el mie.

Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea citește mai mult

Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea apelor tulburi.

Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult

Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.

Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult

Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.

Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele citește mai mult

Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele si frustrarile, ne surade: din oglinzi si din vise. Tratat despre corp, 2010

Prestanta devalorizata a corpului, ce-si refuza certitudinile, isi reabiliteaza indoielile, sufera metodic si tace cu premeditare. Tratat despre corp, 2010

Prestanta devalorizata a corpului, ce-si refuza certitudinile, isi reabiliteaza indoielile, sufera metodic si tace cu premeditare. Tratat despre corp, 2010

In haul corpului, bezna celulelor nevazute, crescand si vuind, marsaluind inversunat, cu precizia de mecanism a unui orologiu in care citește mai mult

In haul corpului, bezna celulelor nevazute, crescand si vuind, marsaluind inversunat, cu precizia de mecanism a unui orologiu in care timpul se pogoara, indiferent, fara glorie.