S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nu vă lăsaţi doborâţi de ceea ce se întamplă; cei care încearcă fapte mari trebuie să treacă prin dureri mari.
Nu vă lăsaţi doborâţi de ceea ce se întamplă; cei care încearcă fapte mari trebuie să treacă prin dureri mari.
Când se întoarce gândul spre zilele tinereţii, inima stă nehotărâtă, ce va povesti deodată: bătaia ei dintâi simţită, îmbătătoarele şoapte, citește mai mult
Când se întoarce gândul spre zilele tinereţii, inima stă nehotărâtă, ce va povesti deodată: bătaia ei dintâi simţită, îmbătătoarele şoapte, primblarea încântătoare umăr la umăr printre florile ce nu se zăreau şi în acele minute, dar care acum răsar şi împodobesc suvenirul, voiniciile ce îşi făgăduia, patriotismul înflăcărat, visul măririlor, căpătate prin osteneală, vrednicie şi fapte mari, binefacerile ce se pregăteau a revărsa pe lume, ca un soare luminos şi roditor?
Vai, mereu aceeaşi viaţă! Scap de suferinţă - dau de boală. Scap de boală - dau de suferinţă.
Vai, mereu aceeaşi viaţă! Scap de suferinţă - dau de boală. Scap de boală - dau de suferinţă.
Nu orice alergător poate ţine pasul cu generaţia sa.
Nu orice alergător poate ţine pasul cu generaţia sa.
Multi oameni confunda un management prost cu destinul.
Multi oameni confunda un management prost cu destinul.
Omul insetat care nu a intalnit in calea lui nici un izvor; e prea fericit cand gaseste o baltoaca.
Omul insetat care nu a intalnit in calea lui nici un izvor; e prea fericit cand gaseste o baltoaca.
O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să citește mai mult
O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin practică ce ai învăţat.
Nu importa ce face natura din om, ci ceea ce el insusi face din sine.
Nu importa ce face natura din om, ci ceea ce el insusi face din sine.
O parte din om se conjugă cu verbul "a avea", cealaltă parte se conjugă cu vervul "a fi"; important este citește mai mult
O parte din om se conjugă cu verbul "a avea", cealaltă parte se conjugă cu vervul "a fi"; important este ca partea lui "a fi" să fie măcar egală cu cea a lui "avea". Cei pentru care "a fi" atârnă mai mult decât "a avea" sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituală.
