S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Una dintre cele mai mari bucurii ale acestei vieţi este prietenia şi una din bucuriile prieteniei este de a avea citește mai mult
Una dintre cele mai mari bucurii ale acestei vieţi este prietenia şi una din bucuriile prieteniei este de a avea cui încredinţa o taină.
Lumina este un instrument vizual pur şi puternic. Lucrând cu lumina înseamnă să utilizezi o formă de energie creativă pentru citește mai mult
Lumina este un instrument vizual pur şi puternic. Lucrând cu lumina înseamnă să utilizezi o formă de energie creativă pentru a conferi o anumită calitate vieţii, oamenilor, societăţii.
Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblânzeşte deloc întunericul de care se va fi citește mai mult
Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblânzeşte deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când îşi căuta pulsul prin teroarea nimicului...
Simt că în ultimul timp am mai crescut în ochii câinelui meu.
Simt că în ultimul timp am mai crescut în ochii câinelui meu.
Piedestalul consacrării. Acolo eşti cel mai vizibil, cel mai expus, cel mai admirat şi cel mai vulnerabil.
Piedestalul consacrării. Acolo eşti cel mai vizibil, cel mai expus, cel mai admirat şi cel mai vulnerabil.
Există oare un abis prin care iubirea cu aripile ei puternice să nu se poată strecura?
Există oare un abis prin care iubirea cu aripile ei puternice să nu se poată strecura?
Mare este grădina lui Dumnezeu, iar noi, seminţele de rodie, suntem la fel unele cu altele.
Mare este grădina lui Dumnezeu, iar noi, seminţele de rodie, suntem la fel unele cu altele.
Revarsă-te! Risipeşte-te, fără a te dilua!
Revarsă-te! Risipeşte-te, fără a te dilua!
Copilăria - mai întotdeauna ea trezeşte în sufletul omului un sentiment de melancolie: lumea tihnei în care visează gingaş şi citește mai mult
Copilăria - mai întotdeauna ea trezeşte în sufletul omului un sentiment de melancolie: lumea tihnei în care visează gingaş şi cu sfială mugurul omenesc ce abia se deschide la viaţă e palidă şi săracă. Vârsta de aur? Nu, vârsta neputinţei şi a sensibilităţii aproape bolnave.
