S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Dezbinarea nu va înceta niciodată în oraşele oamenilor.
Dezbinarea nu va înceta niciodată în oraşele oamenilor.
Ordinea morala are legile ei, legi nemiloase si esti totdeauna pedepsit daca le nesocotesti.
Ordinea morala are legile ei, legi nemiloase si esti totdeauna pedepsit daca le nesocotesti.
La temelia oricarei iubiri pasionale sta o iluzie generoasa, o greseala de judecata, o idee falsa pe care indragostitii si-o citește mai mult
La temelia oricarei iubiri pasionale sta o iluzie generoasa, o greseala de judecata, o idee falsa pe care indragostitii si-o fac unul despre celalalt si fara de care n-ar fi cu putinta o dragoste oarba.
Cum să cred în adevăruri absolute, când însăşi noţiunea de "absolut" e creată de relativitatea cugetării omeneşti? Oare nu cumva citește mai mult
Cum să cred în adevăruri absolute, când însăşi noţiunea de "absolut" e creată de relativitatea cugetării omeneşti? Oare nu cumva nevoia de absolut, departe de a fi o tărie, nu-i decât o slăbiciune a judecăţii omului?
În ultimul top a ajuns scriitorul cu cea mai sănătoasă poftă de mâncare.
În ultimul top a ajuns scriitorul cu cea mai sănătoasă poftă de mâncare.
Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou.
Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou.
Priveşte doar, şi treci mai departe!
Priveşte doar, şi treci mai departe!
Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl citește mai mult
Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl poţi lăuda fără a greşi.
Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se citește mai mult
Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se tânguiesc de o manieră sfâşietoare toate bogăţiile pe care le-au pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară. - Câţi moderni, satisfăcuţi de propria lor modernitate, câţi oameni novisimi, orbiţi de patima de a fi cât mai recenţi, câţi oameni care mobilizează puterea unui tigru şi viclenia unui şarpe în perspectiva de înţelegere a unei efemeride, câţi oare dintre noi - oameni recenţi ai unei lumi din ce în ce mai recente - mai posedă discernământul de a pricepe că orice progres din vizibil se face pe seama unor amputări în invizibil?
