Coranul nu e lipsit de poezie; chiar farmecul său, provenind din farmecele fizice ale existenţei umane, ţine, în această privinţă, citește mai mult

Coranul nu e lipsit de poezie; chiar farmecul său, provenind din farmecele fizice ale existenţei umane, ţine, în această privinţă, oarecum, de acela al anticilor, cu culori mai noi şi, îndrăznesc să spun, mai însorite. Totul în el străluceşte de pietre preţioase, respirăm parfumuri şi am adormi cu plăcere în această moliciune asiatică, dacă mâhnirea nu ne-ar aminti că omul are un suflet.

Dumnezeu se compune din ceea ce omenirea nu intelege. De aceea e tot mai mic.

Dumnezeu se compune din ceea ce omenirea nu intelege. De aceea e tot mai mic.

Omul este ceva, însă singura limită a acestui ceva este el însuşi.

Omul este ceva, însă singura limită a acestui ceva este el însuşi.

Nu circumstanţele din viaţa noastră ne determină caracterul, ci relaţia noastră cu Dumnezeu, indiferent de circumstanţele vieţii.

Nu circumstanţele din viaţa noastră ne determină caracterul, ci relaţia noastră cu Dumnezeu, indiferent de circumstanţele vieţii.

Aplecaţi-vă. Cămila rezistă în deşert graţie cocoaşei.

Aplecaţi-vă. Cămila rezistă în deşert graţie cocoaşei.

Ajunsese foarte erudit, trăgând cu urechea la uşile oamenilor culţi.

Ajunsese foarte erudit, trăgând cu urechea la uşile oamenilor culţi.

Învăţătura, care face să dispară îngâmfarea şi alte defecte, produce îngâmfare la cel cu minte puţină; după cum lumina zilei, citește mai mult

Învăţătura, care face să dispară îngâmfarea şi alte defecte, produce îngâmfare la cel cu minte puţină; după cum lumina zilei, care trezeşte vederea, orbeşte bufniţele.

Iubirea faţă de semeni este un imperativ/superlativ al vieţii. Chiar dacă nici Prometeu şi nici Isus nu au sfârşit-o prea citește mai mult

Iubirea faţă de semeni este un imperativ/superlativ al vieţii. Chiar dacă nici Prometeu şi nici Isus nu au sfârşit-o prea bine.

Fructul poartă în sine şi vârfuri şi rădăcini.

Fructul poartă în sine şi vârfuri şi rădăcini.