Cea dintâi şi singura datorie esenţială a omului este caritatea, adică o neobosită justificare a bucuriei existenţei. A face din citește mai mult

Cea dintâi şi singura datorie esenţială a omului este caritatea, adică o neobosită justificare a bucuriei existenţei. A face din viaţa ta o permanentă bucurie - în pofida tuturor mizeriilor, şi întunecimilor, şi păcatelor, şi neputinţelor, şi dezamăgirilor - iată o datorie adevărată a omului şi a omeniei din tine. Cred că binele se justifică şi se recunoaşte prin bucurie. Cel mai mare păcat contra umanităţii este tristeţea disperată ridicată la valoarea supremă a spiritualităţii.

Nu-i voi permite nici unui om sa imi limiteze si sa imi degradeze sufletul prin a ma face sa il citește mai mult

Nu-i voi permite nici unui om sa imi limiteze si sa imi degradeze sufletul prin a ma face sa il urasc.

Patima este întotdeauna o taină şi nu poate fi desluşită şi, din păcate, este sigur că viaţa nu-i cruţă pe citește mai mult

Patima este întotdeauna o taină şi nu poate fi desluşită şi, din păcate, este sigur că viaţa nu-i cruţă pe copiii ei cei mai frumoşi şi că adesea cei mai minunaţi oameni trebuie să iubească tocmai ceea ce îi distruge.

Ce anturaj select a avut Iuda! Şi la ce i-a folosit?

Ce anturaj select a avut Iuda! Şi la ce i-a folosit?

Înainte de a ne fi pus la cale treburile, ne răpeşte moartea.

Înainte de a ne fi pus la cale treburile, ne răpeşte moartea.

Esentialul este nu sa traiesti, ci sa traiesti cum trebuie.

Esentialul este nu sa traiesti, ci sa traiesti cum trebuie.

Să ajungă oare osul aburind emblema libertăţii?

Să ajungă oare osul aburind emblema libertăţii?

Oare acesta nu e un atentat la liberatea capului de familie, dacă îl forţează să-şi trimită copilul la şcoală? - citește mai mult

Oare acesta nu e un atentat la liberatea capului de familie, dacă îl forţează să-şi trimită copilul la şcoală? - întreabă adversarii învăţământului obligatoriu. Adversarii libertăţii sunt, aproape totdeauna, cei care o reclamă pe cea a învăţământului.

Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot citește mai mult

Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu...