Întregul macrocosmos este întotdeauna pentru fiecare dintre noi întocmai ca o gigantică şi misterioasă oglindă. Modul în care noi reflectăm la un moment dat lumea arată cu exactitate starea preponderentă în care ne aflăm atunci. Nu trebuie să uităm niciodată că, dacă pomul se cunoaşte după roade, iar omul se cunoaşte după fapte, la rândul său yoghinul se cunoaşte după stările predominante bune sau rele care apar în universul său lăuntric.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nu ne-a mai rămas decât speranţa. Pe asta nimeni nu a vrut s-o cumpere.
Nu ne-a mai rămas decât speranţa. Pe asta nimeni nu a vrut s-o cumpere.
Prima reactie la o veste proasta este dorinta de a o transmite mai departe.
Prima reactie la o veste proasta este dorinta de a o transmite mai departe.
Toate femeile sunt fatale… daca stai prea mult cu ele.
Toate femeile sunt fatale… daca stai prea mult cu ele.
Cartea buna e ca si o conversatie cu un om destept.
Cartea buna e ca si o conversatie cu un om destept.
Pamantul ofera suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lacomia lui.
Pamantul ofera suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lacomia lui.
Adevarul trebuie gasit doar in noi insine, dar nu poate fi gasit folosind violenta impotriva dusmanilor nostri din afara.
Adevarul trebuie gasit doar in noi insine, dar nu poate fi gasit folosind violenta impotriva dusmanilor nostri din afara.
Sper ca moartea să fie începutul vieţii eterne. Altfel voi regreta tot ce nu am făcut în viaţa pământeană.
Sper ca moartea să fie începutul vieţii eterne. Altfel voi regreta tot ce nu am făcut în viaţa pământeană.
Cuvântul e magic: omul rosteşte fiecare vorbă cu altă inimă.
Cuvântul e magic: omul rosteşte fiecare vorbă cu altă inimă.
Fericirea, dacă ar veni din cutia cu bomboane, ar fi de ajuns ca să umple pământul de albine şi furnici. citește mai mult
Fericirea, dacă ar veni din cutia cu bomboane, ar fi de ajuns ca să umple pământul de albine şi furnici. Undeva, în adânc de orice trăire, e un sentiment care nu se cheamă nicicum, e o trăire aparte, unică în intensitate şi în durată, niciodată deplină, niciodată de ajuns pentru trupurile noastre învăţate să tresară de plăceri. O simţim fiecare şi o acceptăm, neîntinând-o cu scurta trecere prin faptul divers al fiecărei zile, ci creând din ea divinul.
