Când nu te mai poţi gândi la nimic, pricepi prea bine prezentul absolut al idioţilor, ca şi senzaţiile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferenţa că în nesfârşitul gol al misticilor se agită o tendinţă secretă de înălţare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioţilor este o întindere ştearsă pe care lunecă surd teroarea.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Şi celui ce fabrică umbre îi trebuie lumină.
Şi celui ce fabrică umbre îi trebuie lumină.
Indolenţa şi îngâmfarea sunt, de regulă, cele mai răspândite carate ale fericirii.
Indolenţa şi îngâmfarea sunt, de regulă, cele mai răspândite carate ale fericirii.
În lagărele de concentrare trăiam minut cu minut şi trebuia să gândim cât de puţin, pentru că gândirea este cheltuială.
În lagărele de concentrare trăiam minut cu minut şi trebuia să gândim cât de puţin, pentru că gândirea este cheltuială.
Am sângerat, dar am tăcut. Mi-au dat venin să beau şi l-am băut.
Am sângerat, dar am tăcut. Mi-au dat venin să beau şi l-am băut.
Nevoia de nou e semn de oboseala sau de slabiciune a spiritului, care cauta ceea ce ii lipseste.
Nevoia de nou e semn de oboseala sau de slabiciune a spiritului, care cauta ceea ce ii lipseste.
Nu merita sa te sinucizi, deoarece o faci intotdeauna prea tarziu.
Nu merita sa te sinucizi, deoarece o faci intotdeauna prea tarziu.
Cu ajutorul lui Dumnezeu se reface chipul lui Dumnezeu în om.
Cu ajutorul lui Dumnezeu se reface chipul lui Dumnezeu în om.
Sunt un om sensibil, pe care viaţa îl răneşte sau îl bucură; n-am sângele rece al observatorului indiferent.
Sunt un om sensibil, pe care viaţa îl răneşte sau îl bucură; n-am sângele rece al observatorului indiferent.
Fiecare dintre noi are neajunsurile propriilor calităţi.
Fiecare dintre noi are neajunsurile propriilor calităţi.
