S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Scopul cuvantarii nu este de a impune, ci de a convinge.
Scopul cuvantarii nu este de a impune, ci de a convinge.
Un cuvant chiar poate sa tina in echilibru lumea care doarme, mai mult decat viseaza, uneori e un fluture, alteori citește mai mult
Un cuvant chiar poate sa tina in echilibru lumea care doarme, mai mult decat viseaza, uneori e un fluture, alteori un copil, o frunza sau doar visul acesteia un inceput un gand de poet.
Cuvantul este esenta Destinului de a fi etern.
Cuvantul este esenta Destinului de a fi etern.
Intrebuintarea este singura cauza care face cuvintele sa devina bune, adevarate, legitime, de fapt cuvinte ale unei limbi.
Intrebuintarea este singura cauza care face cuvintele sa devina bune, adevarate, legitime, de fapt cuvinte ale unei limbi.
Cand n-am sa mai fiu, cuvintele acestea vor sti un timp sa nasca sori la capete de zi apoi, aripi citește mai mult
Cand n-am sa mai fiu, cuvintele acestea vor sti un timp sa nasca sori la capete de zi apoi, aripi despicand neantul, vor redeveni punct.
Cuvintele sunt, pur si simplu, sunete rostite care inlocuiesc sentimentele, gandurile si experienta, ele sunt simboluri, semne, embleme, ele nu citește mai mult
Cuvintele sunt, pur si simplu, sunete rostite care inlocuiesc sentimentele, gandurile si experienta, ele sunt simboluri, semne, embleme, ele nu sunt adevar, ele nu sunt realitatea.
Cuvantul nu-ti va refuza darnicia dar nici nu ti-o va cere.In schimb te va judeca.
Cuvantul nu-ti va refuza darnicia dar nici nu ti-o va cere.In schimb te va judeca.
In relatia umana, un cuvant poate fi echivalentul bulgarasului de nea, ce starneste dezastrul avalansei.
In relatia umana, un cuvant poate fi echivalentul bulgarasului de nea, ce starneste dezastrul avalansei.
Chiar daca grai de inger as cunoaste,
De multe ori nu ma indur sa spun,
Daca vorbesc e ca si citește mai mult
Chiar daca grai de inger as cunoaste,
De multe ori nu ma indur sa spun,
Daca vorbesc e ca si cum as naste
Cand ceasul nu-i suficient de bun.
Cand vad cuvantul repezit in iarna,
Nici trup carnos, nici tare ca al ghetii:
Un abur gol care-n neant se toarna,
Un duh pe care-l sfasie curentii,
Pentru ca-i cald, abia iesit pe gura,
Tarandu-se prin aer ca nimic,
Imprejurarea lacoma il fura,
Il tine prins si-l da de gol in frig.
Abia iesit de sub atatea paturi,
Imi pare straniu ca mi-l vad alaturi,
Ca inca embrion mi se rosteste,
Imi vine sa dau fuga dupa el,
In maini cu prapur straveziu de miel,
Cu pielea-n care gandul se-nveleste.
