Cu cat sunt mai rari poetii care au lasat numele lor la veacuri, atat mai numerosi aceia care s-au pierdut citește mai mult

Cu cat sunt mai rari poetii care au lasat numele lor la veacuri, atat mai numerosi aceia care s-au pierdut in adancul uitarii.

Pasii primilor zori

Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
citește mai mult

Pasii primilor zori

Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
Precum privirea mamei de copila
Zapezile amare, aspre, reci
Strangeau in albul lor mii de poteci
Si-mbratisau infrigurate cai
Zapezile cazand din ochii tai
Inalte, viforoase-ngandurate
Acoperind si zboruri si palate
Smulgeam de dor din radacini tarzii
Sperantele c-ai fi putut sa vii
Cand sufletu-mi s-a intamplat sa fie
Ninsoarea teilor din vesnicie
Cand s-au pornit cuvintele sa cada
Pe trupul meu de tanara zapada.

Omagiu

Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi citește mai mult

Omagiu

Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi va suiera printre dinti
du-te dracului bosorogule
te asteapta groapa-ncalzita)
imi voi scoate placa din gura
hirtia de la piept cu discursul de-acasa
cu degetul la timpla voi retine
o avalansa de idei
solemna basina in astfel de ocazii
(oameni incordati de care nu-mi pasa
atita timp cit sint in groapa ca acasa).

Dorul

Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea citește mai mult

Dorul

Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea dintai o floare

de pe fundul inimii pastorului
porneau prin ceata destramata nave
plutind mult mai departe-ntr-un cer presupus
incat soarele insusi departandu-se parea
lana de aur a unei oi bolnave.

ca o aruncare in gol, de brate subtiri,
la nevazutul foc mistuitor si dulce -
astfel prin pastor curgea un mumte,
astfel pastorul era varful muntelui
din care steaua cu aripi smulge

Academia de aur si purpura Sublima arta cu care stie frunza toamna sa moara Din superbia careia-invatam Cu cata frumsete citește mai mult

Academia de aur si purpura Sublima arta cu care stie frunza toamna sa moara Din superbia careia-invatam Cu cata frumsete esti dator Sa-ti cuceresti apusul ca pe-o nunta

Poezia este jurnalul unui animal marin care traieste pe uscat, ravnind sa zboare in vazduh.

Poezia este jurnalul unui animal marin care traieste pe uscat, ravnind sa zboare in vazduh.

Sub scutul lui Hercule

Orgolii stepe mintea nu-mi devora,
Nici port blazon de sumbre evocari:
Cu serpi, grifoni, spaimoase-ntruchipari,
citește mai mult

Sub scutul lui Hercule

Orgolii stepe mintea nu-mi devora,
Nici port blazon de sumbre evocari:
Cu serpi, grifoni, spaimoase-ntruchipari,
Cu crini funesti, perversa mandragora!

Aspir la o heraldica majora -
Monumental inscrisa peste zari:
Acest portal celest de suple bari,
Sub care imi petrec sportiva ora!

Fereastra-n cer, menita sa m-absoarba!

Pe stadion se-nalta urias
- Giganta treapta-n astre -
suplul Has
Inscris pe-azur si matasoasa iarba -
Un Has suprem, cat scutul lui Hercule!

Ma leaga, de-acest semn,
ispravi destule!

Crepuscul

Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i citește mai mult

Crepuscul

Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i nunta.

Cu sapte lacate pe-un drug,
Porti mari, de umbra si tarana,
Doar vre-un crenel sta clapaug,
Cu el si veacul dus pe-o rana.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.