S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Da-mi o moarte si iti voi da inapoi doua vieti.
Da-mi o moarte si iti voi da inapoi doua vieti.
Pe masura ce a trecut timpul mi-am dat seama ca de fapt viata, este reflexia mortii in oglinda.
Pe masura ce a trecut timpul mi-am dat seama ca de fapt viata, este reflexia mortii in oglinda.
A deceda inseamna a muri in mod oficial.
A deceda inseamna a muri in mod oficial.
Moartea este cea mai binecuvantata dintre visuri.
Moartea este cea mai binecuvantata dintre visuri.
Infranta, albina zacea in panza paianjenului. Aripile-i grele se straduiau sa scuture panza tesuta cu-atata maiestrie.
Picioarele mici si citește mai mult
Infranta, albina zacea in panza paianjenului. Aripile-i grele se straduiau sa scuture panza tesuta cu-atata maiestrie.
Picioarele mici si viguroase se agitau inutil sa scape din mrejele ce le-nconjurau. Si se-nfundau tot mai adanc, tot mai mult. Oboseala incepea sa devina din ce in ce mai pronuntata. Rupta pe-alocuri, panza nu vroia sa cedeze. O moleseala nedorita-i cuprindea trupul reginei. N-ar fi crezut niciodata sa ajunga astfel sa-si sfarseasca viata. Si paianjenul, c-o cruce mare pe trup, care-o pandea zeflemitor. Si panza asta cleioasa si rea. Simtea cum i se apropie sfarsitul. Il dorea mai repede sau niciodata. Nici nu mai stia ce-anume dorea, dar cu tot dinadinsul vroia sa se sfarseasca odata.
Moartea se comporta ca o prostituata care, pana la urma, scoate si sufletul din tine. Parfumuri si culori, 2007
Moartea se comporta ca o prostituata care, pana la urma, scoate si sufletul din tine. Parfumuri si culori, 2007
Moartea nu se traieste.
Moartea nu se traieste.
Tandala: Murim de dragul mortii, Pacala? Pacala: Murim, de nevoie! Brasovisme
Tandala: Murim de dragul mortii, Pacala? Pacala: Murim, de nevoie! Brasovisme
Sigur ca nu este adevarat.
Murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu citește mai mult
Sigur ca nu este adevarat.
Murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu ochii inchisi – si te leagana –
si la inceput e un somn, si pe urma o uitare –
si pe urma timpul isi pierde orice inteles,
este numai o liniste care se intoarce asupra ei insesi
cu un singur ecou – si acela e-un nimb,
ca flacara lumanarii – si pe urma lumina
isi pierde orice inteles – si pe urma tacerea
isi lasa deoparte intelesul – si suspendat
in ceva care nu mai are vreun inteles – si nimic pe urma, nici
descarnarea de intelesuri, plutirea in nimic,
cu scheletul nefiintei, gura in gura,
nu mai exista. pe urma nu mai este nici un pe urma
dar nici vreun acum, si nu mai este nici moarte.
