S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Luciul este o necesitate pe care o cer formele relativ absolute ale anumitor materii. Luciul nu-i obligatoriu, ci, dimpotrivă, este citește mai mult
Luciul este o necesitate pe care o cer formele relativ absolute ale anumitor materii. Luciul nu-i obligatoriu, ci, dimpotrivă, este foarte dăunator pentru acei care sculpteaza bifteck.
Deseori pentru a fi buni trebuie să încetăm să fim oneşti.
Deseori pentru a fi buni trebuie să încetăm să fim oneşti.
Adevărata speranţă sălăşluieşte în ceea ce este posibil, chiar şi atunci când viaţa pare să fie un complot pus la citește mai mult
Adevărata speranţă sălăşluieşte în ceea ce este posibil, chiar şi atunci când viaţa pare să fie un complot pus la cale de cineva care vrea să vadă câtă adversitate putem îndura.
Cea mai gravă superstiţie este necredinţa.
Cea mai gravă superstiţie este necredinţa.
Mirajul scrisului este imens. Dar câţi ajung la pânzele freatice ale marii literaturi?
Mirajul scrisului este imens. Dar câţi ajung la pânzele freatice ale marii literaturi?
Obscenitate nu este pornografia, ci faptul că poate muri cineva de foame.
Obscenitate nu este pornografia, ci faptul că poate muri cineva de foame.
Când un diplomat spune "da", a subînţeles "poate"; când spune "poate",
Când un diplomat spune "da", a subînţeles "poate"; când spune "poate",
Cel cu minte să primească o vorbă nimerită chiar şi de la un copil; dar să nu bage în seamă citește mai mult
Cel cu minte să primească o vorbă nimerită chiar şi de la un copil; dar să nu bage în seamă cuvintele prosteşti, chiar dacă le spune un bătrân.
Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se citește mai mult
Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se tânguiesc de o manieră sfâşietoare toate bogăţiile pe care le-au pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară. - Câţi moderni, satisfăcuţi de propria lor modernitate, câţi oameni novisimi, orbiţi de patima de a fi cât mai recenţi, câţi oameni care mobilizează puterea unui tigru şi viclenia unui şarpe în perspectiva de înţelegere a unei efemeride, câţi oare dintre noi - oameni recenţi ai unei lumi din ce în ce mai recente - mai posedă discernământul de a pricepe că orice progres din vizibil se face pe seama unor amputări în invizibil?
