S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
O minte superioara este una de-aproape cu nebunia, si limita dintre ele e foarte ingusta.
O minte superioara este una de-aproape cu nebunia, si limita dintre ele e foarte ingusta.
În orice artă ai nevoie nu numai de talent, ci şi de un întreg eşafodaj teoretic, care se dobândeşte, inevitabil, citește mai mult
În orice artă ai nevoie nu numai de talent, ci şi de un întreg eşafodaj teoretic, care se dobândeşte, inevitabil, în timp. Experienţa din cărţi, dar şi cea din viaţă, e foarte importantă pentru un autor. Norocul meu este, cred, propria biografie.
Cu fiecare pagubă înveţi ceva în plus.
Cu fiecare pagubă înveţi ceva în plus.
Nu pot schimba direcţia vântului, dar pot să-mi aranjez velele pentru ca întotdeauna să ajung la destinaţie.
Nu pot schimba direcţia vântului, dar pot să-mi aranjez velele pentru ca întotdeauna să ajung la destinaţie.
Viata si cu mine suntem doua linii paralele ce se intalnesc in moarte.
Viata si cu mine suntem doua linii paralele ce se intalnesc in moarte.
Dragă democraţie, întoarce-te acasă, că nu este târziu!
Dragă democraţie, întoarce-te acasă, că nu este târziu!
Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred citește mai mult
Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanică şi plictisitoare, ci aceea care îţi salvează conştiinţa, asa cum mi-a salvat-o mie în puşcărie) şi umorul. Dacă te naşti cu ele e foarte bine; dacă nu, se pot învăţa, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstanţe. Ceea ce salvează cele mai proaste şi ingrate împrejurări, ceea ce este esenţial, este totuşi iubirea. Iată concluzia, după o viaţă de om: nimic nu contează în afara iubirii.
E de ajuns că trecutul este un permanent colocatar al fiecăruia dintre noi, un colocatar de care nu poţi scăpa. citește mai mult
E de ajuns că trecutul este un permanent colocatar al fiecăruia dintre noi, un colocatar de care nu poţi scăpa. Să-l mai vâri şi-n prezentul altuia?
Cand lumea moare de ras, tot tragedie se cheama.
Cand lumea moare de ras, tot tragedie se cheama.
