S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Erudiţia rimează din ce în ce mai rar cu poezia.
Erudiţia rimează din ce în ce mai rar cu poezia.
Suportăm să spunem şi, la rigoare, să ni se spună că nu suntem destul de harnici, destul de iscusiţi, destul citește mai mult
Suportăm să spunem şi, la rigoare, să ni se spună că nu suntem destul de harnici, destul de iscusiţi, destul de ştiutori, destul de îndemânatici. Ceea ce nu putem tolera e să spunem şi, mai cu seamă, să ni se spună că suntem moralmente precari, că suntem corupţi, necinstiţi, discutabili din unghi etic.
Mulţi au avut aptitudini extraordinare; însă fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca nişte morţi şi au sfârşit prin citește mai mult
Mulţi au avut aptitudini extraordinare; însă fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca nişte morţi şi au sfârşit prin a fi îngropaţi în inactivitatea lor.
Cea mai tulburătoare floare ar fi trandafirul, dacă nu ar fi existat femeia.
Cea mai tulburătoare floare ar fi trandafirul, dacă nu ar fi existat femeia.
Dacă nu ne folosim de ceea ce avem şi căutăm ce nu avem, vom fi lipsiţi de unele din pricina citește mai mult
Dacă nu ne folosim de ceea ce avem şi căutăm ce nu avem, vom fi lipsiţi de unele din pricina sorţii, iar de altele din pricina noastră.
După cum spune Sfântul Augustin, putem şti ce nu este Dumnezeu, dar nu putem şti ce este. Nu este deznădejde. citește mai mult
După cum spune Sfântul Augustin, putem şti ce nu este Dumnezeu, dar nu putem şti ce este. Nu este deznădejde. Nu este teroare. Nu este ţărâna care gâlgâie în gâtlej, nu este hârâitul întunecat al leşinului care ne duce la neant prin neant.
Nu pe ideologii ar trebui centrate partidele noastre, ci pe grupe sanguine.
Nu pe ideologii ar trebui centrate partidele noastre, ci pe grupe sanguine.
Şi-a imaginat, oare, natura, că în numai câteva decenii va ajunge zdrenţe?
Şi-a imaginat, oare, natura, că în numai câteva decenii va ajunge zdrenţe?
Deseori simţim că ne lipsesc multe şi ni se pare că altul are tocmai ceea ce ne lipseşte; acestuia îi citește mai mult
Deseori simţim că ne lipsesc multe şi ni se pare că altul are tocmai ceea ce ne lipseşte; acestuia îi atribuim şi ce avem noi şi, pe langă asta, şi o anumita tihnă ideală.
