S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Iluziile ce ne facem sunt totdeauna mai senine decat realitatea, pentru ca, rezultate din chiar trebuinta noastra, ele trebuie sa citește mai mult
Iluziile ce ne facem sunt totdeauna mai senine decat realitatea, pentru ca, rezultate din chiar trebuinta noastra, ele trebuie sa fie pe deplin adecvate cu ea, ceea ce realitatea nu este niciodata.
Iluziile noastre nu sunt decat tot atatea infirmitati atotputernice, de care ne agatam fara speranta. Tratat despre corp, 2010
Iluziile noastre nu sunt decat tot atatea infirmitati atotputernice, de care ne agatam fara speranta. Tratat despre corp, 2010
Nu stiu ce-i deziluzia, am avut parte numai de iluzii.
Nu stiu ce-i deziluzia, am avut parte numai de iluzii.
Pastreaza-ti iluziile, dupa ce ti s-au spulberat mai poti sa existi, dar nu sa traiesti.
Pastreaza-ti iluziile, dupa ce ti s-au spulberat mai poti sa existi, dar nu sa traiesti.
Dacă urăsc ceva pe pământ, urăsc formula: „Mi-am pierdut iluziile“. Când ai ajuns să pronunţi aceste cuvinte, află că tu citește mai mult
Dacă urăsc ceva pe pământ, urăsc formula: „Mi-am pierdut iluziile“. Când ai ajuns să pronunţi aceste cuvinte, află că tu nu mai eşti decât o fantomă, adică jucăria împrejurărilor… Iluzia e cuvântul de care te serveşti pentru a-ţi ascunde dezertarea şi căderea.
O iluzie care nu convinge e o minciuna evidenta.
O iluzie care nu convinge e o minciuna evidenta.
Tot omul e ros de un vierme si obsedat de un el insusi inexistent, de ceea ce ar fi dorit citește mai mult
Tot omul e ros de un vierme si obsedat de un el insusi inexistent, de ceea ce ar fi dorit el sa fie.
Tineretea e ispitita de mediocritatea sentimentala si cerebrala, de iluzia unei fericiri comode.
Tineretea e ispitita de mediocritatea sentimentala si cerebrala, de iluzia unei fericiri comode.
Sa fie disperarea si deznadejdea o farama dintr-o realitate transcedentala la care noi nu avem acces, fericire si implinire, iar citește mai mult
Sa fie disperarea si deznadejdea o farama dintr-o realitate transcedentala la care noi nu avem acces, fericire si implinire, iar fericirea si bucuria noastra sa fie tristete si deznadejde?
Sa fie bogatia in acea realitate transcedentala cea mai nenorocita saracie, iar saracia cea mai mare bogatie?