Criticul care nu înţelege nimic este liber să spună ce vrea.

Criticul care nu înţelege nimic este liber să spună ce vrea.

Precum cineva poartă greutatea propriului corp, fără a o simţi sau a-i fi străină, tot astfel nu ne deranjează copiii citește mai mult

Precum cineva poartă greutatea propriului corp, fără a o simţi sau a-i fi străină, tot astfel nu ne deranjează copiii noştri, ci numai ai altora. De aceea, fiecare are în aproapele său o oglindă, în care-şi vede propriile defecte, greşeli, vicii, obiceiuri rele. Reacţia este aceea a câinelui care privindu-se în oglindă latră neştiind că-şi atenţionează propria sa imagine.

Persoanele care nu râd niciodată, nu sunt serioase.

Persoanele care nu râd niciodată, nu sunt serioase.

Dumnezeu a voit ca pictura să fie o sărbătoare, spre a-i arăta celui care ştie să privească că lumea însăşi citește mai mult

Dumnezeu a voit ca pictura să fie o sărbătoare, spre a-i arăta celui care ştie să privească că lumea însăşi este o sărbătoare.

Îmi găsesc fericirea în fericirea celor din jurul meu.

Îmi găsesc fericirea în fericirea celor din jurul meu.

Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în citește mai mult

Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viaţa de sus, au început să creadă în viaţa ca-n filme... Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost într-adevăr o uzină care producea vise, conserve de vise. La început, vise sepia. Pe urmă, vise tehnicolore, iar spre dimineaţă, înainte de ora trezirii - coşmaruri...

Trecutul ne salvează de prezent construind un viitor robust.

Trecutul ne salvează de prezent construind un viitor robust.

Vis voi fi şi din mine se vor înălţa himere şi se vor hrăni cu sângele trandafirilor, atunci când spinii citește mai mult

Vis voi fi şi din mine se vor înălţa himere şi se vor hrăni cu sângele trandafirilor, atunci când spinii îmi vor străpunge degetele până la os, în zori de viaţă. Dacă tu vei fi vis, va trebui să sădesc grădini imense de trandafiri şi să-ţi aduc în zori tributul. Degetele mele să fie rănite şi să doară, să simt că trăiesc a infinita oară această iubire.

Memoria e totdeauna la ordinele inimii.

Memoria e totdeauna la ordinele inimii.