Acesta nu este un roman pe care sa-l pui deoparte cu usurinta. Ar trebui aruncat cu putere.

Acesta nu este un roman pe care sa-l pui deoparte cu usurinta. Ar trebui aruncat cu putere.

...literatura basarabeana e victima reductionismului si autosuficientei culturii romane. Nu am invatat inca pluralismul cultural, ca dovada, de pilda, ca citește mai mult

...literatura basarabeana e victima reductionismului si autosuficientei culturii romane. Nu am invatat inca pluralismul cultural, ca dovada, de pilda, ca literatura maghiara din Transilvania nu mai are nici un contact cu literatura romana. Vina nu e de o singura parte. La fel si in situatia pe care o descrieti foarte bine, in cazul relatiei dintre cele doua parti, de dincoace si de dincolo de Prut, ale Romaniei. Cred insa ca literatura din Romania e permeabila, are capacitatea de a asimila si de a percepe ca pe o alteritate literatura din Basarabia. Initiativa, ofensiva trebuie sa vina de dincolo de Prut. In plan cultural, Basarabia trebuie sa cucereasca Romania si nu invers - acesta-i paradoxul! Tot asa cum Romania trebuie sa cucereasca Europa si sa o convinga de valorile ei culturale

O poveste buna nu poate fi divizatal; trebuie distilata.

O poveste buna nu poate fi divizatal; trebuie distilata.

Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult

Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.

Nu e nici o deosebire intre a scoate paini si a scoate carti.

Nu e nici o deosebire intre a scoate paini si a scoate carti.

Fug de ceea ce nu-mi place: critica inecacioasa, in jargon tehnic. Aspir la o critica mai omeneasca, simpla si fluenta.

Fug de ceea ce nu-mi place: critica inecacioasa, in jargon tehnic. Aspir la o critica mai omeneasca, simpla si fluenta.

Bibliotecile, la fel ca si carciumile, sunt fruct al plictiselii, nimeni nu citeste pentu a sti, ci pentru a uita.

Bibliotecile, la fel ca si carciumile, sunt fruct al plictiselii, nimeni nu citeste pentu a sti, ci pentru a uita.

De ce am scris ? Pentru ca am considerat ca viata nu ma satisface.

De ce am scris ? Pentru ca am considerat ca viata nu ma satisface.

Daca ceea ce s-a scris este scris onest, nu poti separa literatura de omul care a scris-o.

Daca ceea ce s-a scris este scris onest, nu poti separa literatura de omul care a scris-o.