Un critic, care merita absolut acest nume, nu trebuie sa fie decat un analist fara tendinta, fara preferinta, fara pasiune, citește mai mult

Un critic, care merita absolut acest nume, nu trebuie sa fie decat un analist fara tendinta, fara preferinta, fara pasiune, si, ca un expert in tablouri, sa nu aprecieze decat valoarea artistica a obiectului de arta ce i se infatiseaza.

Literatura este pasarea mea maiastra. Cu umilinta marturisesc ca am iubit si continuu sa iubesc nemasurat literatura.

Literatura este pasarea mea maiastra. Cu umilinta marturisesc ca am iubit si continuu sa iubesc nemasurat literatura.

Literatura nu putea zugravi o fericire intemeiata pe bogatie; ea nu putea zugravi nici fericirea in saracie, pentru ca o citește mai mult

Literatura nu putea zugravi o fericire intemeiata pe bogatie; ea nu putea zugravi nici fericirea in saracie, pentru ca o astfel de idila nu se putea lipsi, fireste, de ipocrizie. Arta, nici o arta adevarata, n-a putut sa justifice vreodata inegalitatea dintre oameni.

Literatura unui neam nu e decat unul din fenomenele ce se produce in sanul acelui neam, pe langa multe altele.

Literatura unui neam nu e decat unul din fenomenele ce se produce in sanul acelui neam, pe langa multe altele.

Urechea este singurul scriitor adevarat si singurul cititor adevarat.

Urechea este singurul scriitor adevarat si singurul cititor adevarat.

Daca ceea ce s-a scris este scris onest, nu poti separa literatura de omul care a scris-o.

Daca ceea ce s-a scris este scris onest, nu poti separa literatura de omul care a scris-o.

Un raposat scriitor mucalit isi incredinta publicul ca, de cate ori era plicticos, puteau fi siguri ca exista un scop citește mai mult

Un raposat scriitor mucalit isi incredinta publicul ca, de cate ori era plicticos, puteau fi siguri ca exista un scop ascuns in asta.

Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult

Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.

Primii ani ai noului mileniu incearca si identificarea unui drum cit mai original, pentru un nou val al prozatorilor. Una citește mai mult

Primii ani ai noului mileniu incearca si identificarea unui drum cit mai original, pentru un nou val al prozatorilor. Una dintre principalele particularitati ale textului, in acceptia acestora, -tine de re-asezarea relatiei clasice autor-narator, care face ca naratiunea sa se apropie, periculos, de evenimentul imediat istoric, cunoscut in maniera biografica si transpus, cel mai adesea, intr-o "nuditate" dezarmanta.