S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Daca nu am fi orgoliosi, nu ne-am minca viata scriind.
Daca nu am fi orgoliosi, nu ne-am minca viata scriind.
Un scriitor trebuie sa se invete pe el insusi ca baza tuturor lucrurilor este sa iti fie frica.
Un scriitor trebuie sa se invete pe el insusi ca baza tuturor lucrurilor este sa iti fie frica.
Niciodata nu am cautat motivul pentru care scriu.
Niciodata nu am cautat motivul pentru care scriu.
Marile creatii literare sunt acelea in care eroii au patruns adanc in realitate, incat numele autorulul ne devine indiferent.
Marile creatii literare sunt acelea in care eroii au patruns adanc in realitate, incat numele autorulul ne devine indiferent.
Pentru mine, marea sarcina este intotdeauna aceeasi:cum sa incep o propozitie,cum sa o continui,cum sa o termin.
Pentru mine, marea sarcina este intotdeauna aceeasi:cum sa incep o propozitie,cum sa o continui,cum sa o termin.
Autorii renumiti au statornicit, ca un fel de regula, ca orice om trebuie sa fie cateodata plicticos, si cel mai citește mai mult
Autorii renumiti au statornicit, ca un fel de regula, ca orice om trebuie sa fie cateodata plicticos, si cel mai sever cititor isi arata ingaduinta fata de numeroasele locuri de popas si de motaiala risipite in opera unui scriitor.
Nu exista literatura perfecta, asa cum nu exista disperare perfecta.
Nu exista literatura perfecta, asa cum nu exista disperare perfecta.
Avangardistii sunt oameni care nu stiu cu exactitate unde vor sa ajunga, stiu doar ca trebuie sa ajunga acolo primii.
Avangardistii sunt oameni care nu stiu cu exactitate unde vor sa ajunga, stiu doar ca trebuie sa ajunga acolo primii.
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.
