Poezie

Litera Litera Sange al meu diafan Da-ti foc alt inteles Nestiut ochiului de adevaruri Ce frang lumina vertebrei In raze citește mai mult

Litera Litera Sange al meu diafan Da-ti foc alt inteles Nestiut ochiului de adevaruri Ce frang lumina vertebrei In raze patru cu gheare Mare delfina, 1983

Ceea ce ne spunem azi s-a
petrecut cindva si nu se
mai intoarce acelasi dorul
nu se mai intoarce singur
citește mai mult

Ceea ce ne spunem azi s-a
petrecut cindva si nu se
mai intoarce acelasi dorul
nu se mai intoarce singur
glasul cerul aurora
ceea ce ne spunem azi s-a
dus demult demult si numai
cintecul si ploaia absolva
miinile copilaros de goale
glasul cerul aurora
ceea ce ne spunem azi s-a
tras in departari stinghere
intre munti si intre stele
intre noi si intre vorbe
glasul cerul aurora.

Dar cind vom fi
nici nu ne e de trebuinta!
Cind vom fi n-are instanta
contabila stricta
clocita dibaci de citește mai mult

Dar cind vom fi
nici nu ne e de trebuinta!
Cind vom fi n-are instanta
contabila stricta
clocita dibaci de buna sau reaua
credinta.
Cind vom fi n-are curajul betiv
de stors juruinte
frumosul cuminte
din caruciorul milei impletind
pe fata sau pe dos ciorapii
solidaritatii cupide.
Cind vom fi cu adevarat
nimeni si nimic
nu ne mai incurca deciziile.Cind vom fi - se mai poate
vorbi de la inima la inima...?

Iar e luni
si nu m-am mai nascut
iar ma voi naste din cind in cind
si pina sa-mi crape citește mai mult

Iar e luni
si nu m-am mai nascut
iar ma voi naste din cind in cind
si pina sa-mi crape ochii
vad stele vezi...
Numai in copilarie stiam
ca m-am nascut o data
pentru totdeauna.
Atunci mi se dadea toata
promisiunea pe mina.

O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
citește mai mult

O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
o bucurie vie fara casa
tot dau sa cint si ea imi scapa
de mine-ndestulata ca-ntr-o moarte
alienata si pura.

Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
citește mai mult

Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
strimb aplecata in cer ca un dolmen
sub lacat intre raiuri si iaduri aminate.
Alb-roz coapcii
in clopote de iarba si de somn.
Sub lovituri de ceas din turnuri vii
pierdut
paradis acest drum
ce ma abate...
Si restul
doar singuratate.

Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza

Indoliat citește mai mult

Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza

Indoliat de fluturi
un lac
albastrul aplecat
intr-o fintina
un echivoc de coapsa si mar dulce
cu lacomia apei
cu lacomia inimii in valve
cu lacomia viermelui in fructe
cu lacomia golului in cintec -
sub plutele spulzite de beteala.

Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile citește mai mult

Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile jos speriau lumina.
Miscarea o-ncolti. Ea s-a retras.
Capriciul blind. O nauceala moale...
Ea strabatu gradina. Indecis
ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse
sa fredoneze-n sine sprijin.

Ce inger mantuie

Ce inger mantuie, -n ev, roza
din coloritul nul, mai stiu.
Dincolo, ritul nu-l mai stiu:
citește mai mult

Ce inger mantuie

Ce inger mantuie, -n ev, roza
din coloritul nul, mai stiu.
Dincolo, ritul nu-l mai stiu:
ce inger mantuie nevroza

cand lacrimile, -n harpe, trec
un sange ca de nalbe terne?
Un sange cade-n alb, - eterne,
cand lacrimile-n har, petrec?

Poemul nelinistii mele

Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi citește mai mult

Poemul nelinistii mele

Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi ia privirea si pulsul,
ca o vietate ce traieste
in alt secol
- mai inalt,
nenascut -
si se inalta sus, tot mai sus,
de pe umerii mei in care si-a infipt
ghearele sensului.
Pipai, cit pot, cu degetele ei
neantul.
Cine invinge?
Si cine-i invinsul?