O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor citește mai mult

O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor pentru care este scrisă.

Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si citește mai mult

Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si asemeni lemnului care s-a identificat profund cu padurea.

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung

Poetul omul ce ar fi vrut sa iubeasca mai mult fiinta de langa el decat ideea de iubire.

Poetul omul ce ar fi vrut sa iubeasca mai mult fiinta de langa el decat ideea de iubire.

Golgota Cuvantului

Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez citește mai mult

Golgota Cuvantului

Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez in mine rastignindu-l

Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
este trup din trupul tau preasfant
de-l rostesc se-nfioreaza gandul
fara tine nu exista niciun gand

Este trup din trupul tau preasfant
viata trece visul insa mai ramane
niciodata azi si maine si oricand
Doamne Iisuse al limbii romane

Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
ii dau viata-n mine rastignindu-l

Poesis panis cybernethicus

Inima pai calculeaza
elegiile probabile de maine
am slabit oho o raza
ca s-ajung(a)-n vers la citește mai mult

Poesis panis cybernethicus

Inima pai calculeaza
elegiile probabile de maine
am slabit oho o raza
ca s-ajung(a)-n vers la tine

Elegiile probabile de maine
mai ce gravitatie-i cuvantul
sevesc ingerii pe paine
ca sa pot sa-mi iau avantul

O ce gravitatie-i cuvantul
mai slabesc inca o raza
sa-mi ajung din urma gandul
inima tot calculeaza

Probabil elegii pe paine
Doamne voi manca si maine

Cezeisme, 2008

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.

Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.

Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.

Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.

Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele citește mai mult

Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele incepe sa planga si iarba iti scoate ochii... Ochii si omatul cerului, 1996

Fara de aripi

Ingerul meu pazitor
inca n-a invatat sa zboare
fara de aripi

cat e ziua de citește mai mult

Fara de aripi

Ingerul meu pazitor
inca n-a invatat sa zboare
fara de aripi

cat e ziua de mare
e nevoit sa alerge
din urma mea

spreseara obosit
cade frant din picioare

astfel noaptea
trebuie sa ma apar singur
cum pot.