Poemul nelinistii mele
Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi ia privirea si pulsul,
ca o vietate ce traieste
in alt secol
- mai inalt,
nenascut -
si se inalta sus, tot mai sus,
de pe umerii mei in care si-a infipt
ghearele sensului.
Pipai, cit pot, cu degetele ei
neantul.
Cine invinge?
Si cine-i invinsul?
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Acest nu
Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe citește mai mult
Acest nu
Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe spate nu ajunge,
capul tau rostogolit pe treptele memoriei
nu ajunge,
umbra mea agatata de trupul tau
ca de nacela luminata nu ajunge
iubirea nu ajunge,
dezlegarea nu ajunge
acolo.
Nici sufletele noastre care se inlantuie
ca doua hartii in vrejul de vant
E un motiv de resemnare:
nici crestetul inteleptilor nu taie prelata cerului
nici ingerii cuibariti in proiectile.
E deci de mirare cum
ajunge acolo dar nu mai coboara
mingea copilului in poala lui dumnezeu.
Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.
Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.
As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce citește mai mult
As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce implor clipa de clipa e sa ma pierd in Dumnezeu neluat in seama la fel cum apa
tinuta in pumni se prefira in nisipul dogorind
nadajduiesc ca in cele din urma rugaciunea mea sa se poata infiripa lipsindu-se de verbul oamenilor
iata in locul vorbelor cheaguri de sange intunecate leapada gura mea.
Poeţii sunt legislatorii nerecunoscuţi ai lumii.
Poeţii sunt legislatorii nerecunoscuţi ai lumii.
Iluzie prapadita
In timp ce intru, toti ochii se intorc sa ma priveasca
Visand, visand...
Trec incet, cu un citește mai mult
Iluzie prapadita
In timp ce intru, toti ochii se intorc sa ma priveasca
Visand, visand...
Trec incet, cu un cap mai inalt decat orice om care ma respira
Stralucind, stralucind...
Cand zambesc imi topesc privitorii fascinati pe care-i
Zdrobesc, zdrobesc...
Cine imi poate rezista? Ma uit in jur curios
Cautand, cautand...
Sau a fost doar vanitatea mea? Fiindca stau tot singur aici
Privind, privind...
Pentru mine, ca intotdeauna M-am saturat de zgariat la suprafete Si unghiile ma dor, imi sangereaza; Cu sangele ce curge citește mai mult
Pentru mine, ca intotdeauna M-am saturat de zgariat la suprafete Si unghiile ma dor, imi sangereaza; Cu sangele ce curge cald imi spal eu fata Si ma manjesc cu-amar si lacrimi iar.
Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
citește mai mult
Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
Si sfasiind fragila rezistenta
A clipelor chemate sa se duca
Si sa urce
In alt timp.
Tie, trecere si stavila, ar trebui sa-ti dam
Un nume
Pe care iadul fiintei sa nu-1 stie.
Prin pericol vine siguranta - prin necaz, restul.
Prin pericol vine siguranta - prin necaz, restul.
Intoarcerea fulgului
Un fulg de nea atinge strada murdara,
Inca un inger a cazut,
Nu stiu de ce... din citește mai mult
Intoarcerea fulgului
Un fulg de nea atinge strada murdara,
Inca un inger a cazut,
Nu stiu de ce... din mandrie probabil;
Apoi se transforma in gheata
(Daca nu a fost deja topit
In mainile de iad ale vreunui copil)
Pentru imunitate in lume dusmana;
Trec zile, dar supravietuieste
La limita talpilor atator picioare puternice
Ce dinadins freaca fervent, umilitor.
Dupa o vreme, insa, picioarele se risipesc
Lasand loc de vedere spre cer
Unde un Soare bate ca o amintire
A maretiei unui vis din trecut;
Stralucirea nu poate fi ignorata
Si gloria insultata, dupa atatea intamplari
Spre realizarea pierderii suferite.
Irezistila chemare de lumina
E imposibil de respins.
Cu bucurie si innoire pe veci
Se ridica gheata topita de caldura
Spre glasul care spune "Vino! Te primesc inapoi!".
