S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune citește mai mult
Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune masti falsificatoare ale sinelui in functie de diferitele situatii.
Lemnul nu este demagogic, nu rade, nu plange.
Lemnul nu doreste sa se infatiseze nimanui.
Lemnul, pur si simplu, este.
In mintea noastra - ceara moale -
senzatiile isi afunda ca niste gaze micile picioruse zburdand
din loc in loc, citește mai mult
In mintea noastra - ceara moale -
senzatiile isi afunda ca niste gaze micile picioruse zburdand
din loc in loc, o briza sau o furtuna de culori, sunete, mirosuri, atingeri
si forme, un snop de impulsuri nervoase desprinse din molozul
senzatiilor. In alambicuri, spatiul si timpul
zborul si pricina nasterii
ordoneaza totul in imagini si serii, ca niste carti in rafturile
bibliotecii.
Cum suntem
Oare o poezie nu este chintesenta iubirilor ce au trecut si or sa vina pe langa tine, pe langa mine, citește mai mult
Oare o poezie nu este chintesenta iubirilor ce au trecut si or sa vina pe langa tine, pe langa mine, ca o istorie a cuvantului nerostit impreuna?
Poetii sunt la fel ca proverbele, mereu se poate gasi unul care sa-l contrazica pe altul.
Poetii sunt la fel ca proverbele, mereu se poate gasi unul care sa-l contrazica pe altul.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.
Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.
Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.
Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.
Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.
Ceea ce ma hraneste ma ditruge.
Ceea ce ma hraneste ma ditruge.
