S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Va ploua pana joi
Sunt o casa fara ferestre. Soarele
nu apune niciodata aici
luna nu isi plimba insemnata citește mai mult
Va ploua pana joi
Sunt o casa fara ferestre. Soarele
nu apune niciodata aici
luna nu isi plimba insemnata ei melancolie
pe rafturile unde astept. Nicio femeie
nu canta in mine
parul ei lung nu matura podelele unde scriu
talpile mele merg pe injuraturile unuia
care urca de jos. Sus nu aud.
Cand voi termina ce am de spus
va fi seara.
Cel mai urat cuvant din lume va inflori
in inima obscura a ratiunii vrajite
de amour propre.
Un nebun va canta pedant Miserere. Va ploua
pana joi.
Poezia este un limbaj redus la esentele lui.
Poezia este un limbaj redus la esentele lui.
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o citește mai mult
Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o indure ceva mai usor.
Destin Atat imi agravez nasterea putin cate putin. Universuri paralele
Destin Atat imi agravez nasterea putin cate putin. Universuri paralele
Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub citește mai mult
Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub fereastra,
Visez o flacara la gura pustii de vanat.
Afara viscolu-mi smuceste din pripoane barca,
Pazeste-o, Doamne, rastignita de pamant,
Sa se trezeasca dimineata si sa plece
Copilul ros pe care-l port in gand.
Incolo nu mai are importanta
Deliru-acesta instelat venind,
Eu voi muri in pata de lumina
Pe care-o lasa luna rasarind.
Adaos
Scriu ceea ce mi-a fost dat sa scriu.
Scriu ceea ce mi-a fost dat sa scriu.
Sonetul 39
Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie citește mai mult
Sonetul 39
Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie de poeti!
Maestri si-ucenici, fiti fericiti!
Acum si-aici, din inima va cer
Dovada artei s-o marturisiti
In pledoaria unei acuzari:
Sfrijitei maturi, lasului faras,
De cate ori ma mir, de ce, in zori,
Le-aud hodorogitul patimas,
Cu barbarie tot de-atatea ori
Se napustesc si-alunga fara gres
Flori pribegind pe vant, flori de cires…
