S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia este modul in care iei viata in piept.
Poezia este modul in care iei viata in piept.
Tei infloriti Ma simt iluminat pina-n ultima singuratate sint sfint de toata floarea de pe pamint Poezii, 1979
Tei infloriti Ma simt iluminat pina-n ultima singuratate sint sfint de toata floarea de pe pamint Poezii, 1979
Asteptandu-te
am devenit adapost cald
pantec transparent din carne si menta roz
te-astept cu pupilele cascate
cu departarea asta citește mai mult
Asteptandu-te
am devenit adapost cald
pantec transparent din carne si menta roz
te-astept cu pupilele cascate
cu departarea asta crescuta la san hranita cu laptele copiilor mei...
dezlipite, pleoapele au devenit o fasa umeda
cu care infasor venirea ta. nu vreau nu vreau nu vreau sa vii
vreau sa te gasesc inauntrul asteptarii
acolo unde camera loveste in marginile ei
in mine.
Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.
Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.
Paradoxuri - nebunii, In superba libertate: Unii-si construiesc palate Ca sa moara-n... puscarii.
Paradoxuri - nebunii, In superba libertate: Unii-si construiesc palate Ca sa moara-n... puscarii.
Poezia este o trecere de pietoni intre viata si moarte.
Poezia este o trecere de pietoni intre viata si moarte.
Asteptare
Doi porumbei isi soptesc dragostea
Pe dulapul cu carti din balcon.
Si-au facut cuib discret,
Seamana intr-un fel
citește mai mult
Asteptare
Doi porumbei isi soptesc dragostea
Pe dulapul cu carti din balcon.
Si-au facut cuib discret,
Seamana intr-un fel
Cu odaia mea.
Povestea lor de iubire
N-o cert, n-o fugaresc,
Dureaza de cateva nopti.
Astept sa vad, nu peste mult,
Pui plapand,
Sa-ti urez bun venit
In lume.
Poezia este dimineata omenirii, istoria sentimentelor inaltatoare, indemnul permanent catre bine si adevar.
Poezia este dimineata omenirii, istoria sentimentelor inaltatoare, indemnul permanent catre bine si adevar.
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
