S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.
Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.
-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau citește mai mult
-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau era,
Cu solduri, cu sani, cu gura,
Si-alaturi se chiflicea
Viata-mi, mura dupa mura,
Numarata pe de rost
De-un melc surd, si orb, si prost.
M-am intors. Fa-mi adapost
Si-ncerc, bland, sa-ti povestesc.
Clarviziune si delir; utopie si cosmar al deznadadejdii;
Revelatie si retragere a harului; predicatele noului ecleziast;
Dezacorduri ale unui suflet citește mai mult
Clarviziune si delir; utopie si cosmar al deznadadejdii;
Revelatie si retragere a harului; predicatele noului ecleziast;
Dezacorduri ale unui suflet in necontenita surpare,
Maledicta si eclipsele sacrului; invocatii ambigue;
Speranta ce purcede din abis.
Sonetul 39
Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie citește mai mult
Sonetul 39
Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie de poeti!
Maestri si-ucenici, fiti fericiti!
Acum si-aici, din inima va cer
Dovada artei s-o marturisiti
In pledoaria unei acuzari:
Sfrijitei maturi, lasului faras,
De cate ori ma mir, de ce, in zori,
Le-aud hodorogitul patimas,
Cu barbarie tot de-atatea ori
Se napustesc si-alunga fara gres
Flori pribegind pe vant, flori de cires…
Cu spor Inaintam cu spatele la viitor Universuri paralele
Cu spor Inaintam cu spatele la viitor Universuri paralele
Poem
Nu am nici o putere
si aproape nici forte nu mai am.
Traiesc. Simt asta. Privesc in jur
citește mai mult
Poem
Nu am nici o putere
si aproape nici forte nu mai am.
Traiesc. Simt asta. Privesc in jur
si aud gandul bolborosind.
Deschid gura sa vorbesc dar o
inchid repede de teama
sa nu casc.
Mi-e teama ca nu am sa mai pot
inchide gura niciodata. Tac.
Rotesc in gand inceputuri de gand.
Urmarea e intotdeauna prea lunga - o
adevarata istorie.
Nu las cuvintele sa (se) faca istorie.
Ele sant de trait pentru mine.
Numai timpul se poate trai,
nu si istoria. Istoria este o fiinta
ea insasi, cu viata ei proprie.
O fiinta numai in sine.
Numai timpu-i al nostru.
Traiesc. Simt asta. Vag, vag
de tot, dar simt.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.
Indelung
