S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia pastorala, o claie nemuritoare, in care fiecare poet si-a depus paiul sau liric.
Poezia pastorala, o claie nemuritoare, in care fiecare poet si-a depus paiul sau liric.
...atinge-ma. sunt eu, cel adevarat. doborat la cer, inaltat.
...atinge-ma. sunt eu, cel adevarat. doborat la cer, inaltat.
Roza de seara
Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.
Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand citește mai mult
Roza de seara
Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.
Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand picatura in inima tarii.
Laurii cauta
Nimbul solstitiului,
Echivalenta zilei de soare.
Durerea muntilor
Pierderea sacra ostasilor,
Ducerii noastre-n viltoare.
Auzi uraganul
Cum canta si spumega
Viata se-ndoaie lovind in himere.
Cere poetul, cere lumina
Si nimbul preface
Sarea din ape.
Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara citește mai mult
Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara de spectacol
In cinstea unei lacrimi de demult.
Chiar de s-au dus pe rapa toti argintii,
Si viile sub brume putrezesc,
Mai pot sa dau din pivnitele mintii
Cate un cantec si un vin domnesc.
Chiar daca s-a rarit lumina toata
Si de petreceri nu mai am habar,
Mai canta-n crasma inimii o fata,
Si pot sa va mai dau cate-un pahar.
Chiar daca
Melci
melci cu antene zdrobite
cara in spate
spirala vietii lor lunecoase
bajbaie spatiul
cautandu-se
oameni purtand pe umeri
citește mai mult
Melci
melci cu antene zdrobite
cara in spate
spirala vietii lor lunecoase
bajbaie spatiul
cautandu-se
oameni purtand pe umeri
povara potecilor incurcate
ratacesc spatiul
cautandu-se
cum dara de saliva argintie
a melcilor cu antene zdrobite
omului ii paveaza urma
surasul oncogen
al disperarii
Psalm polemic
De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand citește mai mult
Psalm polemic
De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand eu sarut o fata
faci atat de-amara mierea
De ce Doamne nu-mi asculti parerea
daca sunt un inger prea pierdut
da-mi raspuns la orice gand tacerea
nu ma fa sa dau si la sublim rebut
Daca sunt un inger prea pierdut
tu de ce cand eu iubesc o fata
faci sa-mi fie frica de sarut
de ce Doamne nu ma lauzi niciodata
De ce Doamne nu-mi asculti parerea
sa-mi dai cupa cu otrava nu tacerea
Costel Zagan, Cezeisme, 2008
Poezia e o...goanga care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se opreste pe o circumvolutiune si incepe citește mai mult
Poezia e o...goanga care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se opreste pe o circumvolutiune si incepe sa-l gadile pe posesor. Si, in loc sa se scarpine, omul se pune si scrie. La unii, goangele sunt mai mari - de aia exista poeti mari. Pe unii ii racaie tot timpul -aceia sunt grafomanii. La altii, goangele sunt lenese, goangele Raiului, caci lenea din Eden vine - astia scriu putin. Eu am o goanga lenesa. Dar sper ca si mare… Oricum, nu o sa ma operez niciodata pe creier ca sa vad cat de mare e gandacul! Daca nu se vede pe hartie, asta e ghinionul lui, al gandacului.
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.
Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.
Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…
Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.
Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii citește mai mult
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii anunta pe ceilalti, cu zgomote surde, ca e batuta cu batul.
